Usturoita (Alliaria petiolata - Plante medicinale | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Usturoita (Alliaria petiolata)

Plante medicinale

Cine se aseamana se aduna (in familii botanice …)

Numele latin al usturoitei, numita popular si vindecuta este Alliaria petiolata si face parte din familia Cruciferae, numita si Brasicaceae. Familia Cruciferae este foarte bogata in plante alimentare, care au nenumarate insusiri medicinale: usturoiul, ceapa, leurda, prazul, varza, conopida, ridichea, napul si mustarul. Alte denumiri latine sinonime ale plantei sunt: Alliaria officinalis, Sisymbrium alliaria, Arabis petiolata, Erysimum alliaria.

usturoita1

Numele Alliaria inseamna la fel ca si Allium, cu referire la usturoi, al carui nume latin este Allium sativum si se refera la faptul ca usturoita proaspata are un gust si un miros asemanatoare cu cele ale usturoiului. Petiolata se refera la coditele lungi ale frunzelor, care sunt numite in botanica petiol. Numele mai vechi al plantei, respectiv officinalis, se refera la faptul ca este o planta cu intrebuintari medicinale.

Numele familiei, respectiv Cruciferae, vine de la faptul  ca florile plantelor incadrate in ea, au cate patru petale dispuse in forme de cruce.
In limba engleza este numita Garlic Mustard, sau Garlic Root, Hedge Garlic, Sauce-alone, Jack-in-the-bush, Penny Hedge si Poor Man's Mustard, iar chinezii o numesc cong jie.

Utila tuturor in Europa si Asia, invaziva in America

Este o planta anuala sau bianuala, care in primul an formeaza o rozeta de frunze, iar in al doilea are o tulpina dreapta sau uneori ramificata, neteda spre varf si cu perisori fini la baza, inalta de 30-90 de cm, simpla sau ramificata, cu frunzele de la baza mai mari, reniforme si cu marginea zimtata, in timp ce frunzele dinspre varf sunt aproape triunghiulare si ascutite. Frunzele bazale au o codita numita petiol, lunga de 3-10 cm, de unde si denumirea latina de petiolata. Frunzele sunt lucioase, au o culoare verde inchis, cele bazale devenind albicioase in perioada fructificarii. Zdrobite intre degete, frunzele au un miros asemanator cu usturoiul. Florile sunt grupate in varful tulpinii, sunt mici, au patru petale albe, dispuse in forma de cruce, lungi de 4-8 mm si late de 2-3 mm. La inceputul inflorii, florile sunt adunate intr-un buchetel in varful tulpinii, iar pe masura ce planta creste, buchetelul devine ca un spic. Fructele sunt de forma unor pastai fine, lungi de 2-8 cm si contin seminte de forma liniara, numite botanic silicve, de culoare brun-inchis cand sunt coapte, cu 4 muchii longitudinale. O singura planta poate produce sute de seminte. Usturoita infloreste in aprilie-iulie, iar fructele sunt coapte prin iunie-august.

Usturoita creste in locuri umbrite si umede, pe marginea drumurilor, a raurilor si prin padurile de foioase, de la ses pana la munte, urcand pana la altitudinea de 800 de metri. Este o planta originara din Europa si vestul Asiei (China, provinciile Xinjiang si Xizang), prezenta si in Afghanistan, India, Kashmir, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Nepal, Pakistan, Rusia, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan; si nordul Africii. A fost adusa in America de Nord ca planta alimentara si medicinala, iar in unele zone a devenit invaziva, sufocand flora spontana americana, deoarece insectele si ciupercile americane nu o folosesc drept hrana, chiar daca se hranesc cu plante inrudite cu ea, dar autohtone. In Europa, de unde ea este originara, acest lucru nu se petrece deoarece este hrana pentru aproximativ 69 de specii de insecte si 7 specii de fungi.

Planta contine, la fel ca si rudele sale, alil si benzil izotiocianati (cu actiune antiastmatica, antiseptica, anti-tumorala, decongestiva, antivirala si fungicida) precum si glucosinolati cu actiune anti-tumorala. Planta contine alil-sulfida (antiagregant si antibacterian), iar semintele contin dialil sulfida (antibacterian, antitumoral, antioxidant, hipocolesterolemiant, lipolitic si radioprotector). Tot semintele contin si acid linoleic (anti-aterosclerotic, anti-artritic, antihistaminic, antiinflamator, hepatoprotector, hipocolesteroleminat, imunomodulator), acid sinapic (antibacterian, antioxidant, hepatoprotector, fungicid), acid stearic si proteine.  In planta se gaseste si acid alfa-linolenic (antiagregant, hipotensiv, antiinflamator, anti-tumoral, imunostimulant), vitamina C (antioxidant, antiscorbutic, imunostimulent), glicerol, acid oleic, acid palmitic.

Un bun aliment-medicament

In scop culinar, condimentar si medicinal se foloseste planta intreaga, proaspata, culeasa in timpul infloriii, precum si semintele coapte.

Planta proaspata contine un ulei volatil, un heterozid, compusi azotati, enzime, vitamina C. Are actiune antiseptica si vermifuga, antiscorbutica si vitaminizanta, hipotensiva si diuretica, antidiareica, sudorifica, behica, antiputrida, dezobstruanta si stranutatoare (semintele), iar in uz extern este un foarte bun vulnerar si detergent.

Sucul plantei are o un efect antibiotic intens, inhiband bacilul piocianic, alte bacterii gram-negative si bacilii tifoizi si paratifoizi. Acest aspect este deosebit de remarcabil, deoarece exista putine medicamente antibiotice cu un astfel de efect.

Sucul proaspat este un expectorant foarte bun. El poate fi folosit in doze de 15-30 ml pe zi, luat in ceai de menta sau de flori de tei.

Sucul proaspat de planta sau tinctura diluata 10%, da rezultate excelente in cazul ulcerelor si plagilor infectate si gangrenoase, precum si in caz de eczeme. In uz exterm frunzele proaspete calmeaza mancarimile cauzate de muscaturi de insecte si tantari.

Frunzele proaspete se consuma sub forma de salata, fiind foarte utile in caz de hipertensiune, scorbut, diaree, bronsite cornice, astm bronsic, tuberculoza, ascita, icter, disurie, amenoree, viermi intestinali si chiar si in cancerul gastric.

Mai multi autori sustin ca planta uscata isi perde insusirile si de aceea se recomanda utilizarea ei doar in stare proaspata sau sub forma de alcoolatura (tinctura preparata din planta proaspata). Altii considera ca frunzele si varfurile inflorite, culese la inceputul inflorii, pot fi uscate si folosite ulterior.

Radacinile maruntite si macerate in ulei, se folosesc pentru onctiuni aplicate pe zona pieptului, in caz de bronsite.

In scop culinar se folosesc frunzele, florile si pastaile tinere, in stare proaspata sau fierte impreuna cu spanac, conferind mancarii o aroma placuta si fina de usturoi si mustar.

Planta intreaga poate fi folosita si pentru colorarea in galben a tesaturilor.

usturoita2

Dr. Cristina Cimpean,
Lector Ayurveda,
Asociatia Nationala pentru promovarea Medicinelor Neconventionale
Centrul Naturist de sanatate Steaua Divina

Sursa: ayurvedaromania.ro

Articole despre


Articole din Plante medicinale