Trupul si mintea - Ayurveda | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Trupul si mintea

Ayurveda

"Trupul si mintea sunt in egala masura resedinta bunastarii sau a bolilor. Ceea ce determina sanatatea si armonia fiintei umane este interactiunea lor armonioasa". (fragment din intelepciunea ayurvedica)

Fiecare fiinta umana, fie ca este sanatoasa sau bolnava, este inzestrata cu trup si minte. Tocmai de aceea, orice tulburare sau boala influenteaza cu necesitate atat trupul, cat si mintea. Acum cateva decade medicina psihosomatica a devenit o disciplina stiintifica care a inceput sa studieze relatiile care exista intre aspectele biologice si cele psihologice, corespunzatoare atat starii de sanatate, cat si starii de boala a omului.

spirit12

Cercetatoarul Rene Dubos afirma in mod semnificativ ca:
"Oricare ar fi factorii cauzatori si manifestarile sale fizice, aproape orice boala afecteaza atat corpul, cat si mintea, iar aceste doua aspecte sunt astfel legate, incat nu pot fi separate".

Efectele fiziologice ale emotiilor

Limbajul popular este presarat cu multe expresii care evidentiaza legatura intima dintre trup si minte. Adeseori ne surprindem spunand ca "vedem rosu in fata ochilor", din cauza unei stari de furie sau ca putem fi "orbiti de furie". Alteori spunem ca putem "intepeniti de frica". Frecvent oamenii afirma ca "dragostea este oarba". Alteori, fiind coplesiti de trairea iubirii, ii putem vorbi iubitului sau iubitei "cu voce tremuranda".

In mod traditional, se considera ca inima este locul emotiilor. In functie de natura buna sau rea a trairilor emotionale, cineva poate sa simta ca "i se umple inima", atunci cand simte bucurie, sau poate sa sufere de "dureri de inima" sau de "inima zdrobita", atunci cand este trist. Alteori, starea de frica poate face ca inima "sa urce in gat" sau "sa se duca in stomac". Tot din cauza fricii oamenii spun ca pot "paraliza" de frica.

De asemenea, emotiile se exprima in mod relativ rapid la nivelul pielii. O tanara femeie se poate imbujora de rusine sau de stinghereala ori de indignare. Pielea poate reactiona la frica printr-o transpiratie excesiva sau prin aparitia unor mici pete rosii. Frica poate face de asemenea ca muschii sa se contracte. Se spune despre unii oameni abili ca "intra pe sub pielea" altora. Celor cu o fire clocotitoare li se poate spune ca "ard de nerabdare sa faca ceva".

Unele tulburari emotionale pot face ca "sa ne tremure genunchii" sau "sa ni se inmoaie picioarele" ori sa determine "clantanitul dintilor". Alteori, intr-o stare de stres, de inclestare interioara, poti sa "scrasnesti din dinti". Frica si dezgustul determina adeseori uscarea gurii. Tocmai de aceea, se afirma uneori ca dezgustul si frica pot sa ne imbolnaveasca. Unii nu pot "inghiti" o situatie. Altii simt "un nod in gat", "o greutate in piept" sau "un nod in stomac". Sentimentul interior de usurare este comunicat in mod obisnuit prin expresia "mi s-a luat o greutate de pe inima".

Cercetari si observatii asupra relatiei dintre trup si minte

In secolul XVIII, cercetatorul John Hunter (1728-1793) a observat si a experimentat apoi direct efectele pe care le poate genera mintea asupra trupului, in anumite conditii. El chiar "a profetit" ca daca mintea unui om este agitata si nestapanita, viata lui putea fi in mainile oricarui rauvoitor care il poate enerva sau il poate supara. Hunter a facut aceasta afirmatie, deoarece a observat ca atacurile sale de angina pectorala apareau aproape de fiecare data cand mintea sa era agitata.

In 1884 William James, un psiholog de la Harvard, a sugerat ca anumiti stimuli din mediu produc raspunsuri organice si ca aceste raspunsuri viscerale, de la organele interne, de la inima, stomac, plamani sau intestine, determina mintea sa reactioneze prin emotii specifice. James a rezumat teoria sa in afirmatia celebra si surprinzatoare totodata: "ne este frica pentru ca fugim, nu fugim pentru ca ne este frica".

In aceeasi perioada un om de stiinta danez, Carl Lange, a avansat o idee similara cu privire la aparitia emotiilor. Cele doua teorii au fost unificate si cunoscute ca teoria James-Lange. Aceasta teorie a fost un reper in intelegerea naturii si influentei emotiilor. Aproape imediat aceasta teorie a devenit tinta unui criticism vehement. Cel mai critic a fost Walter Cannon, care sustinea ca emotia este o stare de excitatie crescuta a organismului, si ca aceasta este o parte a unui sistem de activare. El considera ca activarea se extindea de la starea de somn la starea de panica. impreuna cu P. Bard, Cannon a formulat o teorie a activarii care sustine ca emotiile sunt o parte a unui sistem specific de alarma pentru activarea corpului. Teoria Cannon-Bard era opusa teoriei James-Lange. Conform teoriei Cannon-Bard, locul emotiilor era creierul, respectiv talamusul. La talamus ajunge stimularea externa, iar acesta trimite impulsuri specifice, atat catre cortexul cerebral, cat si catre viscere, pregatind astfel corpul pentru actiune. Cei doi considerau ca emotia era rezultatul unei stari de excitatie cerebrala.

Cercetarile moderne au aratat ca aceste teorii timpurii exprimau intr-un mod extrem de mult simplificat realitatea complexa a trairilor emotionale. Majoritatea teoriilor moderne pun accentul pe elementul cognitiv sau de gandire in formarea emotiilor. De exemplu, cand oamenilor li se povesteste despre o situatie particulara, tind sa manifeste emotia corecta, corelata cu acea situatie, fie ca ei cunosc sau nu situatia in mod direct. Aceasta observatie ar indica faptul ca majoritatea emotiilor tind "sa existe in ochii privitorului".

O perspectiva asupra cunoasterii emotiilor

Pentru a studia emotiile in amanunt, ele trebuie sa fie atent si lucid observate, apoi ordonate si descrise cu acuratete. Una din principalele dificultati in analiza descriptiva a emotiilor este faptul ca emotiile sunt de obicei relevante mai ales in contextul in care apar, si chiar si atunci ele variaza ca intensitate si nuanta.

In general, sentimentele de placere si neplacere, numite sentimente hedoniste, sunt considerate emotiile fundamentale de baza. Principalele trariri emotionale placute sunt bucuria, bunadispozitie si multumirea. Principalele trariri emotionale neplacute sunt frica, mania si resentimentul. Fiecare emotie, placuta sau nu, este caracterizata de intensitate.

Pentru a determina intensitatea emotionala psihologii masoara modificarile fiziologice ale corpului: pulsul, tensiunea, viteza respiratiei si conductanta pielii. Conductanta electrica a pielii, numita "raspunsul galvanic al pielii" (RGP), ofera indicatii valoroase in special legate de starile de anxietate. In mod normal, aproape orice emotie este acompaniata de o scadere rapida a RGP. Pe acest principiu functioneaza de exemplu detectorul de minciuni. De asemenea, undele cerebrale rapide sunt caracteristice unei stari emotionale crescute.

In stiinta milenara a sistemului AYURVEDA, trairile emotionale sunt analizate in amanuntime si ordonate in functie de anumiti factori energetici fundamentali din fiinta. Aceasta forma de cunoastere directa a naturii emotionale permite modelarea gradata, in sens benefic, a trairilor noastre emotionale, in vederea unei cat mai bune armonizari a relatiei dintre minte si trup.

sursa: ayurvedaromania.ro

Articole despre


Articole din Ayurveda