Timusul - o glanda contra cancerului | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Timusul - o glanda contra cancerului

Sanatate

S-a descoperit remediul cancerului?
Medicul veterinar suedez Elis Sandberg realiza acum patru decenii un experiment senzational. El demonstra in anii 1950 eficacitate antitumorala a unui extract de timus, injectat de el direct in circulatia venoasa si imediat dupa aceea, in tesutul muscular al unei vaci diagnosticate cu limfo-sarcom diseminat.
floare32

In doar cateva zile, apetitul animalului revenea la normal, si prin repetarea dozei, masele de tesut tumoral se resorbeau, asa incat, dupa ani de zile de la acest experiment, autopsia nu mai evidentia nici o urma a tumorii.

Cazul a fost publicat la acea vreme in presa medicala, dar faptul ca un "simplu" veterinar ar fi descoperitorul mult cautatului remediu pentru teribila maladie, nu a parut credibil si nu a fost sustinut de colegii sai.

Din 1910 se faceau experiente cu extract de timus

Cercetari asupra timusului se efectuau dinainte de a fi revelata reusita acestei experiente. Dr.Kitinger realiza inca din 1929 extracte de timus pentru a trata cancerul. Si cu mult inaintea sa, in 1910, japonezul Takaki utilizase si el extractul de timus in vindecarea tumorilor.

Dr. Sandberg a avut un avantaj enorm fata de doctorii de medicina umana, pentru ca era veterinar. Timusul bovinelor este mult mai voluminos decat cel al omului si poate fi procurat mult mai usor.

La omul adult, timusul cantareste cca. 2 grame. El este situat la 20 centimetri sub marul lui Adam, inapoia sternului si in fata esofagului. Chiar si cele mai recente lucrari de anatomie contin insuficiente informatii cu privire la timus. Glanda are un rol important in crestere, timusul nou-nascutului cantareste intre 12-20 grame (1/175 din greutatea sa), atingand maximum la sfarsitul pubertatii (35 gr.), iar ablatia sa la nastere produce nanismul (piticismul).

Dupa ce se incheie procesul cresterii, glanda se atrofiaza. "Oficial" este decretat faptul ca timusul nu ar juca nici un rol notabil. Asadar, de ce unii medici au facut "o preocupare" pentru aceasta glanda insignifianta, care, dupa toate aparentele, "nu serveste la nimic"?

Investigatii in sistemul imunitar

Aceasta minuscula glanda "inutila" fabrica numerosi hormoni. De asemenea, cercetarile au evidentiat faptul ca timusul regleaza aparitia limfocitelor T, "politia sanitara" a corpului, care formeaza celulele ucigase. Reamintim ca atat cancerul, cat si maladia SIDA actioneaza asupra organismului, prin distrugerea sistemului imunitar. Iar aceasta plaga a sfarsitului de mileniu, SIDA, este un virus care distruge limfocitele T, deschizand toate "portile fortaretei umane" fata de infectiile cele mai grave.

Dr. Sandberg, ca veterinar, nu avea dreptul sa foloseasca extractul de timus asupra oamenilor. Insa un prieten al sau, medic, a injectat extractul intravenos la bolnavi de leucemie, si actiunea a dat rezultate excelente.

Evenimentele si-au gasit ecou si in Germania, unde dr. Pesic, din Habsburg, crea in 1975 o "Fundatie internationala de cercetari asupra timusului", in care activau mai mult de 100 de medici. Gratie acestor investigatii se stie acum faptul ca limfocitele T supravietuiesc in corp si se transforma in celule Killer. Extractul de timus (THX) le stimuleaza la maximum, producand o substanta citotoxica - limfotoxina - capabila sa dizolve tumorile. Mai mult de 100.000 de pacienti au fost tratati astfel, cu rezultate excelente, si fara efecte secundare negative.
         
"Ecuatia" apararii contra infectiilor
 
Fiinta umana este o unitate psihofiziologica, in care totul se leaga. Glandele endocrine formeaza un sistem complet, complementar, sinergic, in care se evidentiaza o corespondenta foarte speciala intre suprarenale si timus.

Efectele stresului asupra glandelor suprarenale este binecunoscut si se stie ca secretarea adrenalinei permite mobilizarea mecanismelor de aparare ale organismului pentru a lupta contra agresiunilor. Daca anxietatea si stresul devin permanente, se poate ajunge la o epuizare a suprarenalelor si la scaderea corespunzatoare a functiilor timusului. In fapt, daca intregul sistem endocrin este perturbat de stres, are loc slabirea autoapararii organismului.
 
De altfel, din punct de vedere imunitar, la nou-nascuti, timusul produce initial limfocitele sanguine, care, dupa cateva zile, emigreaza in maduva osoasa si in splina (un alt organ considerat neimportant). De aici, incepe o productie constanta, care ramane subordonata timusului, care este astfel "directorul general" al sistemului nostru imunitar. Timusul este cel care, in caz de necesitate (agresiuni bacteriene), mobileaza limfocitele si le stimuleaza sa produca anticorpi specifici contra bacteriilor, virusurilor si agentilor cancerigeni.
 
Ecuatia acestei inlantuiri este simpla: fara timus = limfocite lipsa = anticorpi absenti = lipsa apararii contra infectiilor.
 
Terapia clasica este o modalitate curativa agresiva
        
Utilizarea extractelor de timus a fost realizata in urmatoarele domenii:
- geriatrie, unde a actionat ca agent de reintinerire
- unele boli cronice
- tumori maligne
- pacienti stresati.

Enumeram cateva din afectiunile tratate cu rezultate remarcabile: bronsitele cronice, alergiile, diabetul zaharat, reumatismul, poliartrite, lupus eritematos, afecsiunile discurilor intervertebrale, angina pectorala, hipertensiunea arteriala, tulburari circulatorii, arterioscleroza, psoriazis, boli ale ficatului, paradontoza, cataracta si multe forme de cancer. Singura contraindicatie este sarcina, aceasta terapie putand produce avorturi.

Desigur, modalitatea de tratament a unei afectiuni este optionala. Fiecare persoana afectata trebuie sa decida ea singura daca se supune sau nu tratamentului clasic, fiind o terapie curativa foarte agresiva.

Tonifierea timusului pe cale naturala

Fiecare este interesat, chiar si daca nu in mod direct, de posibilitatea vindecarii cancerului. Astfel, prin tonifierea acestei pretioase glande, timusul, ne putem redobandi sanatatea.

Dar tonifierea acestei glande nu pare usor de realizat. In fapt, timusul este minuscul pe de o parte, si pe de alta parte inaccesibil din exterior, fiind protejat de stern.

Exista doua posibilitati pentru a-l stimula: una prin interiorul toracelui, alta prin tonifierea suprarenalelor, pentru ca exista o corespondenta intre acestea si timus. Sa abordam prima optiune si sa vedem prin ce exercitiu fizic putem realiza acest lucru.

Acest exercitiu fizic este pozitia "Lumanarii", pe care, multi dintre noi, am invatat-o inca de la gradinita. Intinsi pe spate, ridicam picioarele in pozitie verticala, sprijinindu-ne spatele cu mainile.

Presiunea barbiei asupra sternului comprima glanda tiroida si o tonifica, aceasta fiind o veriga importanta in lantul sistemului endocrin. Executia pozitiei lumanarii determina un aflux sanguin sporit in lobii pulmonari superiori, adica in regiunea claviculara, si asigura o irigatie mai buna a acestei zone.

In timp ce o realizam, putem folosi puterea mentala a vizualizarii interioare. Se stie ca respiratia, forta vitala, urmeaza comenzile mentalului. Daca ne dirijam gandirea catre un organ oarecare, forta vitala va urma traseul vizualizat mintal, si in consecinta, circulatia sanguina prin acel organ se va ameliora.

Asezati in pozitia lumanarii, respirati cat mai lent si mai profund, inspiratia si expiratia sunt egale. In plus, aerul este franat prin contractia glotei, ceea ce va face ca sa auzim un zgomot usor la trecerea aerului. Franarea modifica presiunea intratoracica astfel: la patrunderea aerului depresiunea intratoracica creste, iar la iesirea lui, presiunea intratoracica se va mari. Aceste modificari de presiune actioneaza asupra timusului ca un veritabil masaj respirator, dulce, bland dar eficace.

Pentru a intensifica fluxul fortei vitale, ne concentram in regiunea timusului, deci in spatele sternului, la nivelul barbiei, care preseaza pe piept. Intreaga atentie este focalizata in aceasta zona, la fel si suflul. Este dificil sa simtim glanda la nivel fizic, dar acest lucru nu este atat de important, deoarece prin aceasta tehnica, intreaga zona este vitalizata, inclusiv timusul.

Un alt exercitiu este cel in care ne asezam pe spate, ridicam picioarele ca la lumanare, dar le ducem in continuare spre cap, pana atingem cu degetele de la picioare solul. Barbia preseaza, de asemenea, sternul. Totusi, afluxul de sange sub actiunea gravitatii este mult mai redus in raport cu pozitia lumanarii.

Exercitiile fizice si tehnicile de respiratie

A doua optiune este cea in care putem influenta timusul in mod indirect, prin tonifierea suprarenalelor. Tonifierea le hraneste, normalizeaza activitatea si intensifica circulatia in suprarenale si rinichi.

Posturile care genereaza efecte deosebite in acest sens sunt: "Balansoarul" (intinsi pe burta, ne prindem de picioare cu mainile si ne balansam in fata si in spate) si pozitia "Cobrei" (intinsi pe burta ne sprijinim in maini, radicand partea superioara a trunchiului, capul se va lasa usor pe spate).

Exercitiile de respiratie constienta sunt cele care actioneaza asupra plamanilor, inimii, toracelui, si implicit, asupra timusului.

sursa: www.venus.org.ro

Articole despre cancer