Propolisul, un bactericid de exceptie | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Propolisul, un bactericid de exceptie

Apiterapie

Propolisul, numit şi "clei de albine" sau "penicilină românească", este un produs apicol extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, cu aromă plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici. Atat culoarea, cît şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime.

propolis2

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi, compoziţia chimică a propolisului este studiată de multe instituţii ştiinţifice, care caută să explice proprietăţile sale terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine de afecţiuni maladive. Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni.

Un bactericid de excepţie

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine si în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). S-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme, demonstrînd că sînt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca fiind cel mai puternic medicament antiinfecţios. De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză – faţă de care bacteriile dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse.

Şedinţe de aerosoli cu tinctură de propolis pentru astmatici
Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a dovedit eficient în cel puţin 200 afecţiuni. În tratarea bronşitei acute, a astmului infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis 30 la sută, din care se iau cîte 15-30 picături, de 3 ori/zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă călduţă, într-o cură care durează pînă la vindecare. În astmul bronşic sînt deosebit de benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis 15 la sută, diluată cu apă în proporţie de 1:1; zilnic, se fac 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, într-o cură de 15-30 de zile.
În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte, de 2-3 ori/zi, înainte de mese). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.
Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză, tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută (30 picături, de 3 ori/zi), inhalaţii de 2 ori/zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de salcam şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 90° şi maceraţi timp de 10-15 zile).

Propolisul reduce colesterolul din sînge
S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare produsă de prezenţa flavonozidelor naturale. În cardiopatia ischemică şi angina pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis 30 la sută luată intern, de 2-3 ori/zi, cîte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.
În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol rău din sînge, este eficientă tinctura de propolis 20 la sută, în alcool de 80°, din care se iau cîte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, pînă la completa ameliorare a bolii.

Pîine cu propolis pentru tratarea ulcerului
La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal), se pun 30 picături tinctură de propolis 20 la sută pe o felie de pîine albă şi uscată, care se mestecă bine în gură şi se înghite pe stomacul gol, de 4 ori/zi, avînd efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pîine).
Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30-40 picături.
În durerile de stomac se iau cîte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, în doze de 10-20 g/zi, cu o oră înainte de mese, pînă la vindecarea completă.

Efecte bune în afecţiunile maligne
În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia tinctură de propolis 20-30 la sută, în doză de 30-50 picături, înainte de mese, de 3-4 ori/zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale radioterapiei.
În cancerul de piele se aplică o compresa cu tinctură de propolis, care se ţine 60 de minute pe locul afectat, după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se completează cu un strat subţire de unguent aplicat pe zona canceroasă.
Propolisul acţionează favorabil în reumatismul acut, artroze, poliartrite reumatoide şi spondilită anchilozantă.

Alte indicaţii terapeutice
La tratarea prostatitei şi adenomului de prostată se suge propolis brut (cîte 5 g/zi), timp de 30 de zile.
În uretrită cronica se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, 40 picături de 2 ori/zi, cu o oră înainte de mese.
În tumori vezicale, infecţii urinare si tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, 10 picături dimineaţa pe nemîncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.
În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale si plăgi postoperatorii se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile consecutiv.
Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sîngerînde, stomatită, abcese paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite, sinuzite, rinite, otită sclerozantă hipoacuzivă. Se recomandă propolis brut mestecat, cîte 5-20 g/zi, unguent cu propolis în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme. La otită se aplică tinctura (cîte 10 picături, de 3 ori/zi) în urechea bolnavă.
Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de propolis 30 la sută, timp de 20 de zile, luînd cîte 30 picături pe o felie de pîine, de 4 ori/zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.
Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut, 25 g/zi.
Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sînt datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se fac tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis, chiar dacă produce usturimi, precum şi unguent de propolis 20 la sută în vaselină.
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se pun, zilnic, comprese cu tinctură de propolis, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată.
La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic, astfel ca după cîteva zile să cadă atît scoarţa rănii, cît şi rădăcina.
În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent de propolis, timp de 10-15 zile.
În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona respectivă de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după două săptămîni să dispară durerea, mîncărimea sau sîngerarea.
Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50 la sută propolis, înlocuită treptat cu alifie pură de propolis aplicată sub leucoplast sau hîrtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.

Forme de utilizare ale propolisului
• Tinctura de propolis: se pun 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90°, se lasă la macerat, în întuneric, cu agitare zilnică, timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare închisă şi se consumă cîte 30-50 picături puse pe o felie de pîine sau în miere, de 2-4 ori/zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi trec prin organism fără nici un efect terapeutic.
• Miere propolizată: se combina o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Se recomandă la copii cîte jumătate de lingură, de 3 ori/zi pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii anemici vor lua cîte o lingură de 3 ori/zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică, înlăturînd oboseala.
• Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care se fierbe pînă cînd lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe/zi).
• Unguent de propolis: peste 50 g untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de propolis si o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10 minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare pînă la întărire. Preparatul se păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.
Prof. univ.dr. Constantin I. Milică, specialist în fitoterapie

Articole despre propolis


Articole din Apiterapie