Mihai Bursesc - gazda primitoare pentru oaspeti necunoscuti | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Mihai Bursesc - gazda primitoare pentru oaspeti necunoscuti

Stil de viata

Mihai Bursesc e din Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara. Nu se ocupă cu nimic, în sensul în care nu are un loc de muncă stabil, iar când situaţia îl limitează, mai culege un strugure sau mai împleteşte o coroniţă în Franţa.

Pe timpul verii cabana din Sălașu de Sus se umple de “canapeliști", cum le spune Mihai couchsurferilor ce străbat lumea, sărind dintr-o canapea gratuită într-alta: "Vara am aici ca-n gară". În căbănuța lui încap, înghesuiți, chiar și 20 de oameni. Gratuitatea îi atrage cel mai mult, crede el: "Pentru ei e important să scutească ăia 10-20 de euro pe zi cât au ei buget". Cu mâncarea, fiecare trebuie să se descurce.

mihai bursesc

"Am un avantaj: și să vrei să furi și n-ai ce"
Mulți dintre cei care ajung să doarmă pe canapelele lui Mihai sunt tineri de 18 - 30 de ani care fac turul Europei, iar Sălașu de Sus este "un punct de încărcat bateriile" între Viena și Istanbul. Stau o zi sau o săptămână, chiar și două-trei săptămâni. Însă de regulă nu depășesc o săptămână. Unii sunt abonați: "Vin în fiecare an, și-n lipsa mea". Așa cum am intrat și eu când era plecat: Mihai e genul de om în casa căruia poți să intri fără probleme și când el nu e acasă. E o chestie rară, chiar și în comunitatea couchsurfing: "Unii te și pun să ieși din casă când pleacă ei. Eu am un avantaj: și să vrei să furi și n-ai ce".

În afară de română, Mihai știe franceza, engleza, spaniola, germana, italiana, suedeza, norvegiana și daneza, așa că le spune canapeliștilor să nu îl înjure în limba lor pentru că o să-i înțeleagă: "Le-am învățat acasă că mă plictiseam și dup-aia le-am pus în practică afară". Engleza și franceza le știe cel mai bine, "ca româna", dar în toate poate să citească un ziar sau un roman.

Mihai a terminat Colegiul de Comunicare Profesională, secția franceză-engleză, la Universitatea Politehnică din Timișoara. Acum spune că a pierdut vremea și că i-au trebuit zece ani ca să-și scoată tâmpeniile pe care i le-au băgat în cap de "nătărăii" de acolo. Nu a lucrat niciodată ca translator.

Mihai a transformat în timp, atât fostul atelier de fierărie al tatălui său, cât şi cabana familiei de pe Valea Pietrele în locuri confortabile, utilizate la capacitate maximă, pentru turiştii "low-cost". Spune că nu îşi doreşte să îi viziteze înapoi şi nu e doar o nevoie socială şi cu toate acestea un om care nu are un venit sigur este dispus să împartă.

Tot confortul din cabana-fierărie a lui Mihai se reduce la câteva paturi (unele făcute din uși de bloc puse pe butuci și acoperite de saltele) și la curentul electric. W.C.-ul este în fundul curții, cabina de duș este făcută din trestie adusă de el în cărucior de la "Fânețele cu narcise", apa este trasă din râu prin furtunuri: "Eu dacă am confort slăbesc, degenerez. Eu vreau să fiu Tarzan, să mă sui cu o mână în copac. Mă spăl în râu, mă spăl cu ploaie. Eu n-am facturi".

Și totuși, din ce trăiește? Rețeta lui e simplă: când ajunge la strâmtoare, timp de o lună – două pe an pleacă în străinătate, la “căpșuneală" cum îi place să spună, și muncește ca agricultor, chelner, culegător de căpșuni sau ca ce-și găsește. Când a pus deoparte 1.000 de euro se întoarce acasă și trăiește din banii ăștia aproape un an de zile: "M-am încărcat cu 1.000 de euro, atunci nu mai mișc un deget un an de zile. Cu 50 de lei pe săptămână trăiesc ca prințul".
Mihai are un mod aparte de a înțelege proverbul "time is money". Și pentru el timpul este prețios, atât de prețios încât nu trebuie irosit pe muncă: "Timpul e mai important decât banii. Muncești 11 luni și o lună ești în concediu. Aia orice prost poate. Ia fă invers. Cu minimum de efort și maximum de beneficii".
De zece ani aplică modelul ăsta, iar lucrurile par să meargă bine: "În fiecare an plec de la zero. În sensul că n-am bani". A muncit prin Franța, Danemarca, Norvegia, Scoția. În total, a văzut vreo 20 de țări din Europa, dar spune că nu a văzut nimic care să-l impresioneze. Când se întoarce în țară cu 1.000 de euro, face numai ce are el chef. Adică citește, se uită la filme și se plimbă. Dar și de ele se plictisește: "Scopul meu nu e să fac ceva, ci să nu fac. Pasiunea mea e să dorm. Prin simplul fapt că nu fac nimic, deja sunt în extaz. Acțiunea mă plictisește grozav". Are și câțiva prieteni, dar în general e singur cuc. La televizor evită să se uite pentru că i se urcă la cap când vede personajele ce apar pe sticlă: "Începi să crezi că ești gânditor, ca Cioran sau Nietzsche pe lângă ăia". În afară de a nu face nimic, un alt scop al lui este să piardă. Timp, energie și bani, dar într-un mod inteligent.
Il puteti gasi pe Facebook: https://www.facebook.com/mihai.bursesc

Articole despre


Articole din Stil de viata