Medicina alternativa vindeca boala sau sufletul | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Medicina alternativa vindeca boala sau sufletul?

Sanatate

Singurul loc în care democraţia nu e bine tolerată e regatul bolii. La intrarea în acesta, medicina convenţională oferă un diagnostic similar cu al altor milioane de oameni, iar ca ieşire o loterie, rezultat al unei chestiuni de probabilitate statistică. Nesiguranţa generată de impersonalul unui diagnostic şi aleatoriul unei vindecări îi determină pe oameni să caute un sens personal suferinţei lor în medicina alternativă.

natura32

Chiar şi acum, când medicina convenţională e încununată de lauri şi a preluat în mod oficial controlul, medicina alternativă, cu ramurile ei şi vechi, şi noi, precum homeopatie, fitoterapie, acupunctură, tehnici orientale de meditaţie, cristaloterapie, bioenergie sau diete macrobiotice, îşi arată în statistici puterea asupra trupurilor şi minţilor oamenilor. Uneori, aceasta e chiar mai mare, în miliarde de dolari şi zeci de milioane de pacienţi, decât cea a medicinei convenţionale.

O asistenţă medicală în valoare de 40 de miliarde de dolari cheltuiţi de 60 de milioane de americani pe an a determinat-o pe o profesoară de la Universitatea Harvard, Anne Harrington, să analizeze într-o carte, „Tămăduirea lăuntrică“, premisele care îi fac pe oameni să-şi caute leac pentru boli grave, precum cancerul şi SIDA, mai mult în cabinetele de medicină alternativă şi complementară şi să explice de ce au fost şi sunt trasate legături între emoţii şi boli.

Harrington e de acord că uneori tratamentele standard nu funcţionează sau pur şi simplu nu există, iar alteori nu reuşesc să dezvăluie cauzele fizice ale bolii unui pacient, dar asta nu explică nicidecum nemulţumirea larg răspândită faţă de medicina clasică.

Esenţial este însă, spune profesoara de la Harvard, că medicina clasică nu reuşeşte să răspundă la întrebarea înnebunitoare, care chinuieşte fiecare bolnav: „De ce eu, de ce acum, ce urmează?“.

Jargonul medical al doctorului nu-l lasă să înţeleagă mai mult de un nume din diagnosticul său, vindecarea nu i-o poate garanta nimeni, îi pot da doar o oarecare speranţă de viaţă nişte statistici, iar nesiguranţa faptului că nu ştie în care procent se va încadra - cel al norocoşilor sau al ghinioniştilor? - e de nesuportat.

Dr. Doru Laza, care conduce clinica naturistă „Eden“ din Breaza, nu neagă în nici un caz meritele medicinei alopate, care e de prim ordin în urgenţă, însă are multe să-i reproşeze: „Mulţi dintre pacienţii mei mi-au spus că în spitale s-au simţit doar un număr, nu un nume.
Şi eu am văzut doctori care la consultaţie nici nu se uită la pacienţi, ci doar la setul lor de analize. Medicina a uitat că pacientul nu are doar organe, are şi suflet, are şi spirit. Uită voit sau din goana mare, că, dacă consulţi 50 de bolnavi pe zi, ce le poţi spune? Oamenii care vin la noi sunt nişte oameni răniţi, dar nu doar fizic, ci şi sufleteşte. O terapie adevărată nu se adresează numai organelor, ci şi sufletului“.


În plus, e supărat dr. Laza, ignoranţa alimentară a pacienţilor care îi vin la tratament e hrănită de indiferenţa medicilor alopaţi: „În România nu există profilaxie alimentară coerentă. Am pacienţi care vin şi-mi spun că n-au ştiut că trebuie să ţină la boala lor dietă restrictivă, că nu le-a spus nici un medic.
Nu ştiu de ce nu se fac programe de educare în masă, prin care oamenii să fie informaţi corect despre ceea ce înseamnă alimentele sănătoase şi riscurile pe care le implică alimentele cu E-uri, aditivii ucigători, că lumea se trezeşte, începe să ţină seama“.


Dr. T. Caba, acupuncturist renumit şi autor al multor cărţi de specialitate, la care pe vremuri se tratau şi demnitarii comunişti, explică de ce medicina alternativă are aşa mare căutare: „Medicamentele medicinei convenţionale sunt unul mai toxic ca altul, contraindicaţiile lor sunt mai multe decât indicaţiile şi au foarte multe efecte secundare. O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a arătat că pacienţii apelează în numărul cel mai mare la acupunctură, pe locul 2 e homeopatia, pe locul 3, fitoterapia, şi abia apoi medicina alopată.
Acupunctura e cunoscută de pe timpul împăratului Galben, 3.000 de ani î.e.n., şi de atunci ştia de legăturile intime dintre organe, cum ar fi cine comandă cantitatea de globule roşii - rinichiul -, lucruri pe care medicina alopată le-a descoperit de curînd“.
Cel care a inventat homeopatia a trăit la Sibiu, spune dr. Caba, se numea Samuel Hahnemann şi era medic, bibliotecar şi numismat al baronului Brukenthal.

Mai dispreţuite decît homeopatia şi suratele ei alternative de către medicii convenţionali nu sunt decît vrăjile de la ţară. „Nu-i înţeleg pe alopaţi, duc o luptă de anihilare cu medicina alternativă. Le spun pacienţilor să nu facă tratamente homeopatice sau de acupunctură, de exemplu, că poate funcţionează ea, dar nu în ceea ce-l priveşte pe pacient, adică merge la alţii, dar nu la el. Fiecare specializare alopată îşi ţine teritoriul ca animalele de pradă“, spune dr. Caba.

Dr. Dorin Dragoş
, medic primar medicină internă la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti şi autorul cărţilor „Plantele de leac pentru tămăduirea sufletului“ şi „Fitoterapia psihocauzală“, şi-a demonstrat în teza de doctorat teoria conform căreia bolile au o cauză psihoemoţională, punând să lucreze medicina clasică împreună cu cea alternativă. Prima dezamăgire, care a pus bazele teoriei sale, a fost nemulţumirea faţă de cum erau trataţi pacienţii în spitale.

„Problema fundamentală de la care am plecat a fost sentimentul pe care l-am avut încă din primii ani de facultate că pacientul nu e băgat în seamă. Noi făceam multă ştiinţă la vizită, venea profesorul şi dă-i cu valve, cu sufluri, cu parametri hemodinamici şi mai aveam şi atitudinea: «Ei, lasă că pacientul oricum nu înţelege nimic şi noi decidem ce şi cum!». Îmi era clar că oamenii ăia aveau nevoie şi de altceva, dar pe atunci tot ce le puteam oferi era un examen clinic complet.
Şi ei aveau o satisfacţie exagerată pentru ceea ce le făceam şi care practic nu le folosea la nimic, că ei oricum primeau tratamentul de la altcineva, dar le acordam atenţie şi mulţi îmi spuneau: «Nimeni n-a mai vorbit aşa cu mine». Poate profesorii erau ocupaţi, dar era acolo o turmă de rezidenţi care n-aveau nimic altceva de făcut“,
spune dr. Dorin Dragoş. Următoarea dezamăgire a fost legată de felul în care se făceau studiile clinice şi tratamentele: „Vedeam situaţii, în spitale mari, în care saloane întregi de pacienţi cu insuficienţă cardiacă, hipertensiune aveau acelaşi tratament, parcă fotocopiat. Sigur, eu, fiind student, nu aveam cum să zic e bine, nu e bine, dar mă gândeam cum nu iau în considerare particularităţile fiecăruia: unul e mai tânăr, altul mai bătrân, unu-i mai fricos, altul mai mânios, măcar ca figură şi temperament, şi tot erau diferiţi. Chiar n-are farmacia şi alte medicamente? Pe atunci încă nu ieşisem din teritoriul medicinei convenţionale, dar treptat am început să-mi dau seama că abordarea asta a ei nu e suficientă“.

Ca să găsească un răspuns, dr. Dorin Dragoş a început să studieze homeopatia şi fitoterapia, domenii, de altfel, cu tradiţie în România. „Atunci a apărut ideea asta: oare plantele care acţionează pe cord, de exemplu, n-au cumva la alt nivel o acţiune mai specială? Dacă miroşi un busuioc, ai o stare total diferită de aceea după ce miroşi menta, nu? Efectul acesta nu are cum să nu se reflecte şi în efectele lor farmacodinamice sau în principiile lor active, că pe lumea asta toate lucrurile sunt legate între ele! Oare nu toate plantele care se folosesc pentru cord au ceva comun pe efect psihoemoţional, care se potriveşte cu eventuala cauză psihoemoţională a bolilor cardiace?“.

Ipoteza lui de lucru părea de bun-simţ şi s-a pus pe treabă să vadă dacă se poate demonstra. A luat un lot de 500 de pacienţi cărora le-a consemnat bolile paralel cu simptomele psihice - m-am supărat, m-am certat cu tata, mă bătea iubitul - şi a notat la fiecare când i s-a declanşat boala. Concluziile săreau în ochi, spune dr. Dorin Dragoş: „Atunci am văzut că la pacienţii cu boală reno-urinară apărea în mod frapant sentimentul de inechitate, că ţi se face o nedreptate, că nu ţi se dă ce ţi se cuvine, şi apărea mult mai frecvent la femei. Apărea în mod invariabil indignarea împotriva faptului că nu au fost trataţi cum trebuie nu neapărat în cuplu, ci şi de colegi, prieteni sau vecini“.

La problemele cardiace, precum cardiopatia ischemică, i-a fost ceva mai greu să-şi dea seama, spune dr. Dorin Dragoş: „În mod constant vedeai la aceşti oameni tendinţa de a se devota unei cauze, de a se implica cu patimă, de a se dărui unui obiectiv, care putea să fie foarte divers, dar constant găseai ideea de «a pune suflet». La femei erau familia şi cuplul, erau femei care se sacrificau, ăsta era un cuvânt foarte important. Bărbaţii care făceau cardiopatie erau aşa-zişii «workaholici», dedicaţi cu totul pentru afacerea lor, colecţia lor cu timbre sau acte de caritate şi pentru care ar fi sacrificat orice“.

Problema cu devoţiunea sau cu sacrificiul, în principiu demn de laudă, este tocmai acel „aş face orice“ pe care îl invocă dăruiţii, continuă dr. Dorin Dragoş: „Femeile, de exemplu, ar fi fost în stare să omoare pe cine încălca binele familiei lor, exact aşa cum bărbaţii aceştia ar fi fost în stare să omoare un rival în afaceri. Dragostea generează boală când e pe nivelul acesta inferior de patimă şi generează agresiune, nu echilibru“.

Fiecare om are o singură calitate şi un singur defect, crede dr. Dragoş, ca trăsătură dominantă cu două feţe, pe care o poate folosi în sensul rău, şi va genera boala, sau în sensul bun: „Ideea e să sublimezi această trăsătură, să transformi de exemplu în cazul cardiopatiei ischemice patima , care e generatoare de ostilitate, ură, răzbunare, în ardoare. Persoanele cu predispoziţie la bolile cardiace sunt voluntare, dominatoare.
În cazul femeii care se dedică familiei, ea ajunge să considere că doar ea ştie ce-i mai bine pentru copilul ei, soţul, mama ei. De regulă, ea greşeşte aşa, pentru că-i ia astfel autonomia de a decide el ce-i mai bine pentru el să facă. Atunci acest copil devine nefericit, mama îi alege meseria, el n-o să aibă nici o tragere de inimă s-o facă cum trebuie numai pentru că mama lui a decis ce-i mai bine pentru el. Ea ajunge să-i facă rău celui căruia a vrut să-i facă bine“.


Cum nu poţi face din cal fluture, nici dintr-un pătimaş n-o să faci niciodată un înţelegător, un atent, un binevoitor, iar tocmai aici apare o problemă pe care n-o înţeleg nici mulţi dintre cei care au studiat ayurveda, spune dr. Dragoş. „Mânia nu o sublimezi în bunăvoinţă, toleranţă, asta e calitatea opusă la care mâniosul cu greu ajunge, cum nici pe cel de apă, care e ataşat şi indolent, nu-l poţi face ardent.
Mâniosului îi ceri să transforme patima în ardoare, care e lipsită de ostilitate, ură, răzbunare. Când îşi sublimează defectul, spune dr. Dorin Dragoş, practic orice calitate le devine accesibilă acestor oameni: „Există astfel de oameni, îi vedem, nu mulţi, dar sunt. Ei pot să fie calmi, să aibă ardoare, să aibă şi atenţie distributivă, toate. Şi la extrem, la cel mai înalt nivel, ajung şi la iubire, care nu e o calitate, ci e punctul final la care ajung toate“.


Homeopatie şi fitoterapie

Homeopatia e definită pe baza legii similarităţii şi a diluţiilor substanţei: „Orice substanţă care produce simptome specifice unui organism sănătos administrată în doză mare poate fi folosită pentru tratarea unui bolnav care prezintă simptomele respective, administrată într-o formă foarte diluată“.

Cafeaua produce stare de veghe, dar în diluţie homeopatică e folosită în tratamentul insomniei. Ceapa produce iritaţie oculară şi curgerea nasului, însă în doze homeopatice este folosită în tratamentul conjunctivitei şi al răcelii (care au simptome similare). Fitoterapia foloseşte plantele sub formă de extracte totale. Alopatia tratează folosind contrariile, cele mai multe medicamente ale sale având prefixul „anti“.

Metafora bolii


De-a lungul istoriei, spune Anne Harrington, profesoară de istoria medicinei la Harvard, oamenii s-au străduit să găsească un sens personal al bolii şi suferinţei, iar toate culturile, inclusiv cele occidentale, le-au oferit tradiţional puzderii de poveşti religioase, morale şi sociale care să-i ajute să înţeleagă de ce suferă şi să facă o legătură între ceea ce li se întâmplă şi o mai mare înţelegere a identităţii şi a destinelor lor.

Iar la originea celor mai multe dintre poveştile noastre despre mintea care vindecă trupul, mai spune Harrington, se află Biblia şi alte scrieri religioase, care descriu lupta împotriva posedării de către forţe demonice. În încheierea cărţii sale, profesoara de la Harvard nu dă nici un răspuns tranşant la întrebările pe care i le pun studenţii săi: „Care dintre teoriile despre influenţa minţii asupra trupului sunt adevărate?

Oare sunt la fel de valoroase toate poveştile despre boală pe care ni le spunem singuri?“, căci a văzut şi cazuri în care acestea nu au avut nici un efect, dar a fost şi bântuită de cazuri în care a văzut tumori care se topeau „ca bulgării de zăpadă pe o sobă încinsă“ ca reacţie la un tratament „alternativ“ considerat de alţii inutil, dar în care bolnava credea. De un lucru e însă sigură: orice ne-ar dezvălui ştiinţa despre cauza şi evoluţia unei boli, noi vom continua să ne spunem poveşti şi vom folosi propriile metafore pentru a da sens hazardului.

Acupunctură în faţa a 70.000 de oameni
La Institutul de Medicină Alternativă din Bucureşti, parte a circuitului medical de stat, se tratează de la miniştri până la săraci. Acupunctura are tradiţie de aproape o sută de ani în România, iar dr. Florin Brătilă, directorul institutului, a primit medalii şi onoruri din partea forurilor academice chinezeşti în multe rânduri: „Cei mai avizaţi sunt chinezii, trebuie să mergi ca să înveţi la şcolile lor, eu de cinci ori am fost, dar şi la multe congrese, şi am curajul să spun că tot nu ştiu tot“.

Cel mai mediatizat rezultat al său la nivel internaţional a fost în urmă cu mulţi ani, când a însoţit un lot de sportivi români la Jakarta, atunci cînd unul dintre aceştia a făcut stop cardiac pe teren: „Băjenaru a făcut dispnee albastră şi până la marginea terenului i s-a oprit inima. O salvare a americanilor cu electrocardiograf portabil a indicat aceasta. Şansa a fost că eu văzusem la spitalul universitar din Shanghai o situaţie de urgenţă similară şi cum au intervenit cu acele de acupunctură.

Dacă nu te încadrezi în trei minute, poţi să-l reanimezi, dar rămâne un animal decerebrat. În faţa a 70.000 de oameni am reuşit să intervin cu acele şi, în două minute şi circa 40 de secunde, inima a reuşit să-şi revină“. Pregătirea serioasă a unui medic în acupunctură durează 10-15 ani, spune dr. Brătilă.

Stresul, moartea imunităţii
Medicul de la Universitatea din Montreal Hans Seyle, creatorul termenului „stres“, pe care l-a preluat din metalurgie, afirma că, în caz extrem, stresul epuizează mecanismele de apărare ale organismului, conducând la moarte. La consolidarea legăturii dintre emoţii şi boală au contribuit şi Sigmund Freud, şi Jean-Martin Charcot, ambii încercând să identifice cauzele nonfizice ale bolilor pacienţilor şi să conceapă alte tratamente în afara pastilelor şi intervenţiilor chirurgicale.

Sursa: cotidianul.ro

Articole despre dorin dragos