Medicamente necunoscute - Coaja fructelor | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Medicamente necunoscute - Coaja fructelor

Alimentatie si nutritie

Dacă obişnuiţi să curăţaţi merele înainte de a le mânca, păstraţi coaja pentru consum. La fel procedaţi şi în ceea ce priveşte coaja perelor, gutuilor sau a strugurilor. În coaja fructelor de toamnă sunt stocate peste 60% dintre mineralele şi vitaminele pe care acestea le conţin, dar şi substanţe cum ar fi pigmenţi, resveratrol, enzime şi alte asemenea elixiruri vindecătoare. Datorită acestor substanţe-minune, coaja fructelor este un complex de concentrate vitale care, folosite cu un pic de ştiinţă, ajută la prevenirea şi la vindecarea unor boli mai uşoare sau foarte grave

fructe38

Coaja merelor

În medicina naturală tradiţională, coaja merelor este considerată un fel de panaceu, fiind folosită, de multe ori, cu un succes extraordinar, în tratarea celor mai grave boli, de la temutul can­cer, până la delicatul dome­niu al afecţiunilor psihice. Re­gre­tatul Valeriu Popa reco­manda, de pildă, coaja merelor ca adjuvant în tratamentul schi­zofreniei şi al psihozelor în general. Apoi, merele întregi, cu tot cu coajă, au făcut o ade­vă­rată carieră în terapia cancerului cu localizări din cele mai di­verse. Iar studii ştiinţifice re­cente confirmă tot mai mult aceste proprietăţi terapeutice cu totul speciale ale merelor, dato­rate, în mare măsură, substan­ţelor vindecătoare stocate în coaja lor. Aici, în coajă, găsim, de exemplu, vitamina C orga­nică, care este printre cele mai puternice substanţe anti-cance­ri­gene cunoscute. Apoi, cverci­tina, una dintre substanţele care dau culoarea specifică cojii merelor, a demonstrat la rândul său nişte calităţi antitumorale ieşite din comun. Activitatea psihică este reglată de către vitaminele din complexul B aflate în straturile de la suprafaţa merelor, precum şi de unele flavonoide sau săruri de magneziu.

Tratamente cu coajă de mere

Boala canceroasă - este ţinută departe de cel puţin zece substanţe conţinute în coaja merelor, acţiu­nea antitumorală a fiecăreia fiind studiată în detaliu. Vitamina C organică, acidul clorogenic, substanţele care colorează fructele în galben şi roşu sau cele care dau mirosul specific cojii merelor, toate au calitatea de a preveni cancerul prin diverse mecanisme. Din acest motiv, 500 de grame de mere, cu tot cu coajă, consu­mate zilnic, sunt un tratament pentru prevenirea cance­rului aproape infailibil. Este recomandat ca merele să fie de un roşu cât mai intens, în cazul lor o cantitate mai mare de pigmenţi fiind asociată cu un efect anti­tumoral mai puternic. De asemenea, s-a observat că merele de mai mici dimensiuni conţin mai multe sub­stanţe anticancerigene decât cele de mari dimensiuni. Eminentul profesor Ion Brad, celebru între altele pen­tru studiile sale despre cătină, spunea despre mere că sunt cel mai bun aliment pentru bolnavii de cancer. Consumate rase, pentru a fi mai uşor digerate şi asimi­late, ele ajută la înfometarea celulelor tumorale, blo­cân­du-le dezvoltarea şi ajutând la prevenirea eventua­lelor metastaze.
Îmbătrânire prematură - medicul endocrinolog american Christopher Adams, de la Universitatea Iowa, şi-a dedicat mai mult de un deceniu studierii efectelor cojii merelor asupra echilibrului hormonal. Astfel, el a identificat în acest fruct mai multe sub­stanţe care au un efect anti-îmbătrânire foarte puternic, deoarece păstrează activitatea hormonală la nivelul unui organism tânăr. El a descoperit, de pildă, că o substanţă, numită acid ursolic, este conţinută în coaja merelor mai mult ca în oricare alt aliment, iar el ajută, între altele, la păstrarea masei musculare şi a tonusului muscular până la vârste înaintate, previne creşterile colesterolului şi rigidizarea vaselor de sânge, precum şi infarctul sau accidentul cerebral. La femei, mai ales, aceeaşi substanţă din coaja merelor ajută la păstrarea densităţii osoase normale, prevenind osteoporoza, dar şi ridarea prematură a pielii, deshidratarea dermei sau afecţiunile articulare.
Insomnie - mai ales pentru persoanele care au intoleranţă sau nu răspund la somniferele naturale mai puternice, cum ar fi extractul de passiflora sau de valeriană, se re­comandă un remediu foarte sim­plu, din medicina populară româ­nească: peste două linguri de coji de mere bine mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă cloco­tită. Se lasă la infuzat 10-15 mi­nute, apoi se bea preparatul obţi­nut, puţin îndulcit cu miere de tei sau salcâm, cu două ore înainte de cul­care. Suplimentar, se vor ţine în­tr-un castron cu apă, la capul patu­lui sau pe calorifer, câteva coji de mere şi crenguţe de brad proaspăt tăiate. Cu condiţia să fie schimbate în fiecare seară, ele îm­prospătează şi înmiresmează ae­rul, făcând som­nul mai lin şi mai odihnitor.

Coaja perelor

Este ceva mai groasă decât a celorlalte fructe, are un parfum foarte intens (dat de nişte substanţe aroma­tice cu potenţial vindecător foarte puternic) şi este o adevărată colecţie de minerale şi vitamine. Mai mult de 60% din vitaminele C şi A, din potasiul şi magne­ziul acestui fruct sunt concentrate în coaja perelor. Apoi, pieliţa groasă care înveleşte fiecare pară este, de fapt, un amalgam de fibre alimentare, adică de sub­stanţe nedigerabile, care sunt extraordinare în reglajul greutăţii corporale şi în normalizarea digestiei, dar şi a tranzitului intestinal. În medicina populară româ­neas­că, coaja perelor era folosită tot anul. Curăţată de pe fruct, era tăiată foarte mărunt şi ţinută la soare, iar după ce se usca precum iasca, era depozitată în cămări uscate, în săculeţi curaţi de pânză. Pe timpul iernii, când copii erau încuiaţi la burtă, când răceau uşor sau erau anemici, nu­maidecât li se dădeau aceste coji înmuiate în apă. Cu secole înainte ca medicina modernă să pună în evidenţă faptul că perele au coaja cel mai bine tolerată de către sis­temul digestiv al copiilor, babele noastre ştiau cum să folosească acest remediu în pediatrie. Dar să vedem în continuare câteva utili­zări terapeutice ale cojii acestui fruct:

Tratamente cu coajă de pere
Imunitate - substanţele care colorează coaja perelor în acele minunate nuanţe galben-roşiatice se numesc flavonoide şi multe dintre ele au un foarte pu­ter­nic efect de stimulare a capacităţii naturale de apă­rare a organismului. Mai exact, ele stimulează or­ga­nis­mul să producă mai multe celule ale sistemului imu­nitar, activându-le pe cele deja existente şi fă­cându-le mai eficiente în lupta cu viruşii sau cu bac­teriile. Aceasta este explicaţia ştiinţifică (cel puţin una dintre ele) a faptului că în medicina populară coaja acestor fructe era atât de eficientă în prevenirea şi tratarea răcelilor la copii.
Diabet - paradoxal, pentru un fruct atât de dulce, dar perele sunt printre cele mai bune antidiabetice. Şi aceasta o spun mai multe studii medicale făcute în ul­ti­mii ani. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, ex­pli­caţia o găsim tot în coaja acestor fructe, care conţine fi­bre alimentare şi alte substanţe care cresc receptivi­ta­tea organismului la insulină şi previn efectele secun­da­re ale diabetului, cum ar fi bolile vasculare sau cele ale sistemului nervos. Iar combinaţia de aur contra uci­ga­şului tăcut, cum mai este numit diabetul, este for­mată din: pere + mere. Simplu şi eficient! Nici un alt ali­ment sau combinaţie de alimente nu a arătat un efect mai puternic în prevenirea şi tratarea diabetului za­harat.
Dieta de slăbit - fiind un prieten atât de bun al pancreasului, coaja perelor este şi o frână puternică în apariţia senzaţiei de foame puternică, ce apare pe fon­dul creşterilor şi apoi al scăderilor bruşte ale glice­miei, acest fruct având un efect de stabilizare a glice­miei. A­poi, tot datorită cojii bogate în fibre, perele sunt foar­te lent digerate şi absorbite de către organism, pre­lun­gind senzaţia de saţietate, inclusiv atunci când sunt in­gerate împreună cu alte alimente. Toate aceste cali­tăţi le recomandă pentru ţinerea cu mai multă uşurinţă a re­gimurilor hipocalorice, dar şi pentru evitarea efec­tu­lui de yo-yo (de îngrăşare bruscă), care adesea apare după încheierea programelor de slăbit. Consumaţi câte o pară, cu tot cu coajă, de fiecare dată înainte de a mân­ca, şi vă veţi putea ţine sub control greutatea.
Colon iritabil, boli gastrice de reflux - spre deo­sebire de celelalte alimente foarte bogate în fibre ali­men­tare, coaja perelor este extrem de blândă cu sto­ma­cul şi co­lo­nul, ajutând la reglarea activităţii aces­to­ra. Două pere crude, cu tot cu coajă, consumate în fie­care dimi­neaţă, ajută la reglarea activităţii colo­nu­lui, prevenind tulburările de tranzit. Piureul de pere cu tot cu coajă este indicat pentru tratarea refluxului gas­tric la copii şi adulţi.

Coaja gutuilor

Cojile şi sâmburii gutuilor ocupă un loc cu totul aparte în medicina populară românească. Fie că era vorba de boli ale stomacului, ale ficatului, ale pancrea­sului sau ale plămânilor, aceste "medica­mente” ale toamnei nu dădeau greş. Intuitiv, ţăranii noştri ştiau că în coaja galbenă, amăruie şi parfumată a acestor fructe se găsesc substanţele de care organismul nostru are nevoie pentru a se însănătoşi. Şi câte leacuri nu sunt cunoscute din bătrâni, care folosesc doar aceste două ingrediente? Decoctul de coji şi sâmburi se dădea contra tusei şi a bolilor de plămâni; cojile tocate fin şi amestecate cu miere se luau contra bolilor pancrea­sului şi ficatului; sâmburii şi cojile macerate în rachiu se administrau la nevoie pentru a opri sângerările şi se aplicau extern pentru a grăbi vindecarea rănilor; copiii bolnăvicioşi erau scăldaţi toamna într-o fiertură din coji şi cotoare de gutui, care le redau vigoarea şi vioiciunea specifice vârstei.

Şi din punct de vedere al medicinii moderne, coaja gutuilor ocupă un loc cu totul aparte între alimentele cu potenţial vindecător, ea conţinând nu mai puţin de şase vitamine, între care şi nou-descoperita B17 care, alături de vitamina C organică, sunt printre cele mai puternice antitumorale. Apoi, atât coaja, cât şi pulpa gutuilor conţin substanţe volatile, care dau gutuilor mi­reasma specifică, dar şi distrug viruşii gripei, hepatitei şi herpesului. Aceleaşi substanţe blochează senzaţia de greaţă şi previn accesele de vomă matinală, îmbună­tăţind digestia.

Tratamente cu coajă de gutui

Gripă şi guturai - se administrează de mai multe ori pe parcursul zilei un preparat foarte simplu, obţinut astfel: peste două linguri de coji de gutui cât mai fin mărunţite se toarnă o cană (250 mililitri) de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute, apoi se bea preparatul obţinut, cât mai cald posibil. Studii re­cente arată că extractul apos de coji de gutui are efecte antivirale puternice, precum şi o uşoară acţiune de calmare a febrei, a durerilor musculare şi de cap. Ad­ministrarea infuziei de coji de gutui scurtează perioada de vindecare şi face răcelile mai uşor de suportat.
Sarcină - gutuile rase fin, cu tot cu coajă, administrate cu miere şi puţin suc de lămâie sunt un excelent supliment în timpul sarcinii. Ele au un pu­ternic efect anti-vomitiv, fiind printre puţinele remedii funcţionale contra faimoaselor greţuri matinale. În plus, coaja gutuilor este bogată în vitamine din com­plexul B, care ajută la dezvoltarea normală a foe­tu­sului. De asemenea, con­ţine substanţe antivirale şi antibiotice, care previn răcelile şi alte boli infec­ţioase, care ar putea afecta gravida sau foetusul.
Gastrită, ulcer gas­tric şi duodenal - patru linguri de coji şi cotoare de gutui, cu tot cu sâm­buri, bine mărunţite în prealabil, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se bea lichidul neîn­dul­cit, pe stomacul gol. O cură durează minimum 7 zile şi se poate repeta de câte ori este nevoie. Sub­stanţele mucilaginoase din gutui au efecte calmante ale arsurilor gastrice, ajută la refacerea stratului pro­tector de pe pereţii stomacului şi reglează secreţia de sucuri gastrice.
Pancreatită, insuficienţă pancreatică - se bea dimineaţa şi seara lichidul obţinut prin mixarea unei gutui tăiate felii, împreună cu o cană (250 mililitri) de apă plată. Preparatul are un gust dulceag-astringent, nu prea plăcut, dar efectele vindecătoare sunt remar­cabile. Substanţele active din coaja şi cotorul gutuilor sunt antiinflamatoare pancreatice, stimulează secreţia endocrină şi exocrină a acestuia, fiind printre foarte puţinele remedii eficiente în afecţiunile pancreasului.
Hepatită virală - se pun în mixer două mere şi o gutuie, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă două linguri de miere şi o jumătate de litru de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor parfumat, de o culoare galben-rozie, cu efecte antivirale şi stimulente imunitare foarte puter­nice. Studii recente făcute în Japonia au demonstrat că în coaja gutuilor există substanţe care inhibă dezvol­tarea tuturor viruşilor hepatici cunoscuţi, ajutând în acelaşi timp la regenerarea şi la menţinerea structurii normale a ficatului.
Hemoragie uterină - se consumă o fiertură de coji şi cotoare de gutui (4 linguri la cană), care are puternice efecte de stopare a sângerărilor, ajutând în acelaşi timp la combaterea anemiei post-hemoragice. Băută cât mai caldă, această fiertură ajută şi la ate­nuarea crampelor uterine şi a durerilor menstruale.

Coaja strugurilor

Este tot mai cunoscută ca medicament, datorită studiilor din ultimii ani, care arată că mai ales coaja strugurilor negri sau roşii conţine substanţe cu un po­tenţial vindecător extrem de puternic. Dintre toate, fără îndoială, cea mai celebră este resvera­trolul, care este secretat de către struguri atunci când sunt atacaţi de către ciupercile şi bacteriile parazite, la origini ea fiind, deci, o substanţă cu scop defensiv. Ei bine, ajuns în or­ga­nismul oame­nilor ori al animalelor, acest resveratrol s-a dovedit a avea efecte terapeutice neobişnuit de puternice. În anul 2003, un biolog american, dr. David Sin­clair, a descoperit că administrarea de resveratrol prelungeşte viaţa insectelor cu până la 54%. Apoi, în 2006, un grup de cercetători italieni au demon­strat că peştii hrăniţi cu suplimente de resveratrol tră­iesc în medie cu 30% mai mult, sunt mai rezis­tenţi la efort şi, în plus, au o mult mai mare abilitate de a evita stimulii neplăcuţi. Studii franceze arată că datorită resvera­trolului consumat din belşug populaţia din zonele su­dice este practic imună la bolile cardiace şi vasculare, rata acestor boli fiind cu 60% mai scăzută decât în alte regiuni. Resvera­trolul nu este însă singura substanţă cu efecte vin­decătoare din coaja strugurilor roşii sau negri, ea fiind ajutată în munca sa şi de vitamina C, de taninu­rile, de pigmenţii sau de vitamina P conţinute de către aceasta.

Tratamente cu coajă de struguri

Hepatite virale A, B, C, D - studii recente au ară­tat faptul că pigmenţii care dau culoare închisă strugurilor, laolaltă cu resveratrolul, au un efect foarte puternic în această gamă de afecţiuni, altfel dificil de tratat. Pur şi simplu, aceste substanţe din coaja strugu­rilor blochează replicarea virusurilor hepatice şi opresc de multe ori evoluţia tuturor tipurilor de hepatită pro­dusă de virus.
Cancerul localizat la nivelul tubului digestiv - Administrat pe cale orală sub formă de aliment, res­ve­ratrolul ajunge în măsura cea mai mare în contact cu for­maţiunea tumorală, exerci­tându-şi din plin efec­tele de distrugere a celulelor malig­ne. În cancerul locali­zat la nivelul stomacului, intesti­nu­lui subţire, intesti­nului gros, dar şi al gurii ori al eso­fagului, se recomandă con­su­mul strugurilor cu tot cu coajă, dar şi al suplimen­telor cu resveratrol.
Cancerul de sân şi de col uterin - resveratrolul din coaja de struguri are, pe lân­gă efectele sale antican­ceri­gene menţionate, şi o foarte fină acţiune de reglare endo­crină, ajutând la prevenirea tuturor formelor de cancer hor­mono-dependent. Stu­di­ile arată că femeile care con­­sumă struguri şi alte ali­mente bogate în resveratrol (afine, mure, coacăze negre, varză roşie) sunt mult mai ferite de cancerul de sân şi de col uterin. În mod para­doxal, efectul acestei substanţe este - se pare - cu atât mai puternic, cu cât persoana în cauză este mai înain­tată în vârstă. Concluzia este simplă: dacă vreţi să vă feriţi de cancer, atunci "abuzaţi” în această toamnă de strugurii negri, care sunt unii dintre cei mai buni an­ti­cancerigeni cunoscuţi, mai ales pentru femei.
Sechele post-infarct - o cură cu struguri negri, consumaţi ca atare sau, mai bine, sub formă de suc, obţi­nut prin mixarea fructelor proaspete, este un ade­vărat elixir în primele săptămâni după infarctul mio­car­dic. Studiile de medicină experimentală arată că resveratrolul acţionează direct la nivelul miocar­dului, opunându-se expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct.
Trombozele - consumul de alimente bogate în resveratrol, adică de struguri negri, de prune, de afine etc. împiedică formarea trombilor şi migrarea lor pe artere. Mai ales persoanele predispuse la tromboze, adică cele sedentare, cele care consumă carne şi protei­ne animale sau care fumează, ar trebui să aibă la fie­care masă alimente care să conţină resveratrol.
Litiază renală cu uraţi - o cură cu struguri negri, făcută acum, toamna, este sănătate curată pentru rinichi, în general, şi are efecte salvatoare pentru cei care sunt predispuşi la litiază urică, în special. Se con­sumă zilnic măcar 500 grame de struguri negri sau cât mai închişi la culoare, pe o perioadă de minim 18 zile. Acest tratament este un excelent profilactic şi pentru gută.

Cum se administrează coaja fructelor

Cea mai simplă şi naturală formă de administrare a cojilor de fructe este consumul efectiv al fructului proas­păt, integral, nedecojit. Se preferă fructele bine coap­te, cu coaja sănătoasă, nestricată, mestecând foarte bine (de minimum 30 de ori) fiecare înghiţitură, aşa încât organismul să poată extrage toate substanţele utile din această parte a fructului, mai greu digerabilă. Este foarte important ca, înainte de a le mânca, să le spălăm foarte bine, eventual să ţinem în apă jumătate de oră fructele, pentru îndepărtarea eficientă a murdă­riei. Pentru inactivarea eventualelor urme de pesticide de pe coajă, în apa în care sunt ţinute fructele se poate adăuga şi un sfert de linguriţă de bicarbonat de sodiu. Persoanele care din cauza problemelor de dentiţie nu pot consuma fructul ca atare îl vor mânca fie ras fin, fie sub formă de nectaruri, a căror reţetă generică de preparare o vom prezenta în continuare:
Nectarurile: se obţin foarte simplu, cu ajutorul mixerului (blenderului) casnic. Se pun în vasul apara­tului 300 de grame de fructe, cu tot cu coajă, tăiate mărunt. Se adaugă 2-3 linguriţe de miere şi 300 de mililitri de apă, apoi se mixează totul vreme de unul-două minte. Va rezulta un nectar uşor acrişor, de o culoare galbenă-rozie, cu efecte vindecătoare foarte puternice. Se consumă pe stomacul gol, cât mai proas­păt posibil.
În cazul strugurilor, nectarul se va obţine prin sim­pla mixare a boabelor spălate bine în prealabil, fără nici un fel de adaos de apă sau de miere.
Decoctul de coajă: 4 linguri de coji şi cotoa­re cu tot cu sâmburi, bine mărunţite, se fierb într-un sfert de litru de apă vreme de 5 minute, după care se iau de pe foc. Se lasă să se răcească 15-20 de minute, apoi se adaugă eventual puţină miere. Preparatul se bea pe stomacul gol.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentele interne cu coji de fructe

Studiile de până acum nu au arătat nici un efect advers al cojilor de fructe sau al preparatelor obţinute din ele. Singurele rezerve legate de administrarea acestora privesc persoanele cu gastrită sau colită de fermentaţie, cărora fructele crude le sunt contra­in­dicate. Vor fi administrate doar infuziile sau decoc­tu­rile.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2012/1042/medicina-naturii-44/medicamente-necunoscute-coaja-fructelor-de-toamna-15708

Articole despre


Articole din Alimentatie si nutritie