Maria Verdi - Daca intelegi cum functioneaza creierul, viata | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Maria Verdi - Daca intelegi cum functioneaza creierul, viata devine usoara

Sanatate

Viaţa, acest tumult, acest cadou minunat... şi modul în care înţelegem ce primim odată cu ea…
Trăim într-o perioadă în care societatea suferă de lipsă acută de înţelegere, de lipsă de toleranţă şi respect, de nervozitate, depresii din ce în ce mai numeroase.
Mulţi semeni par să poarte pe chip tatuajele unei vieţi pline de traume emoţionale. La cel mai mic stimul negativ, îi putem vedea reacţionând rapid şi cu vehemenţă. Este suficient să ”privim“ relaţiile celor din jur, să fim atenţi la cei de pe stradă, la cei din mijloacele de transport, la cei prezenţi la anumite întâlniri, conferinţe, spectacole, workshopuri şi putem înregistra o mulţime de scene care exprimă teatralitatea, agresivitatea, maliţiozitatea, egoismul, invidia, laşitatea, împietrirea sufletească. Unii îşi lasă libere emoţiile ce îi cuprind, alţii care se consideră mai evoluaţi bagă totul, finuţ, sub preş, sub masca de fiinţă evoluată, încercând să-i păcălească pe cei din jur, inclusiv pe ei, iar alţii, care realizează că greşesc, se analizează cu luciditate pentru a descoperi unde este greşeala pentru a nu o mai repeta.
Dincolo de toate aceste manifestări mai puţin plăcute, explicatia o gasim in mecanismului de funcţionare al creierului. Te invit sa intelegi, de ce reactionam fara sa gandim, fara sa luam in calcul consecintele reactiilor noastre:


Alcătuirea şi funcţionarea creierului
Creierul mare are 3 componente:
-trunchiul cerebral,
-sistemul limbic
-neocortexul.

Trunchiul cerebral exista deja la animalele care trăiau acum 450 milioane de ani. Literatura de specialitate foloseşte uneori termenul de ”creier reptilian“ pentru a desemna această parte a encefalului nostru care face să ne asemănăm foarte mult în reacţii cu strămoşul nostru. Creierul reptilian este însărcinat cu menţinerea proceselor vitale, cu protejarea siguranţei noastre ca individ şi cu perpetuarea speciei. În situaţii de criză declanşează ”semnalul de alarmă“ menit să ne protejeze viaţa. Această reacţie a creierului arhaic se produce automat în momentele de insecuritate fizică sau emoţională, privare de hrană, lipsa somnului, privarea îndelungată de confort sau de informaţii senzoriale, contactul cu noul, durerea fizică sau emoţională, obstrucţionarea exercitării funcţiilor vitale.
Tot la nivelul creierului arhaic este generat mecanismul de agresiune sau retragere (”luptă sau fugi“) caracteristic animalelor şi omului în situaţii limită.

Sistemul limbic (paleocortexul, numit şi ”creierul visceral“) este considerat centrul fiziologic al emoţiilor şi răspunde printre altele de coloritul afectiv (bucurie-suferinţă) al percepţiilor noastre. La acest nivel situaţiile şi evenimentele sunt etichetate drept plăcute sau neplăcute şi ulterior sunt dorite sau respinse. Sistemul limbic joacă un rol foarte important în prelucrarea informaţiilor care ajung efectiv în conştiinţa noastră, pe care le selectează după criterii de genul:
-incitant-plictisitor,
-plăcut-neplăcut,
-nou-repetitiv, etc.
Deseori, sistemul limbic efectiv ajustează realitatea, împiedicându-ne să sesizăm anumite aspecte, pe care le consideră neinteresante sau dimpotrivă traumatizante. Emoţiile extraordinar de intense provoacă o reacţie a sistemului limbic care blochează orice intervenţie a zonei corticale. Una din preocupările preferate ale sistemului limbic este să ne determine să alergăm după plăcere şi să evităm durerea cu orice preţ.

Scoaţa cerebrală (neocortexul) este formaţiunea cea mai nouă a creierului uman (cu vechimea de numai 1,5 mil.de ani) şi dezvoltarea ei foarte pronunţată este caracteristica distinctă a lui homo sapiens. Ea mai poate fi numită şi ”creierul gânditor“ întrucât la acest nivel omul devine capabil de gândire abstractă, limbaj, operare cu simboluri, considerente etice şi morale.

Modul în care relaţionează între ele cele trei segmente ale creierului este extrem de important pentru cel ce vrea să evolueze, să aspire către Dumnezeu. În tratatele esoterice se vorbeşte deseori despre necesitatea de a controla partea animalică din noi pentru a face să înflorească toate calităţile divine. Aceasta nu este doar o metaforă, ci are o corespondenţă fiziologică referindu-se la raporturile care se stabilesc între neocortex şi creierul arhaic (trunchiul cerebral).
Cercetătorii au ajuns la concluzia că pentru majoritatea indivizilor neocortexul nu funcţionează corect decât atunci când necesităţile fundamentale ale creierului reptilian sunt îndeplinite. În caz contar, creierul arhaic alterează sau chiar blochează complet proiectele raţionale ale creierului gânditor, iar omul intră pur şi simplu pe ”pilot automat“. În situaţii de criză, creierul arhaic este capabil să genereze reacţii extrem de rapide şi eficiente pentru a ne salva viaţa, cu mult mai bine decât ar pute-o face creierul gânditor. În schimb, în manifestarea noastră ca fiinţe raţionale, acelaşi mecanism stă la baza tuturor reacţiilor inferioare care sunt atât de spontane şi rapide, încât uneori ne scapă total de sub control.
Istoria cunoaşte un caz celebru de acest gen: Sfântul Petru care ”înainte de ivirea zorilor“ s-a lepădat de Iisus de trei ori.
Mai este şi un alt aspect. La animale sistemul de alarmă este declanşat de obicei doar de factorii biologici, de aceea pentru ele acest mecanism funcţionează în mod corect. În cazul fiinţei umane intervine factorul psihologic care uneori poate perturba foarte mult activitatea de securitate a creierului reptilian. De aceea la unii oameni acest mecanism de siguranţă devine atât de sensibil, încât se comportă ca o alarmă care se declanşseză nu doar când un hoţ vrea să deschidă uşa, ci şi când trece o pisică pe stradă, când zboară o vrabie pe deasupra sau chiar când o muscă bâzâie prin apropiere. O astfel de alarmă devine atunci un factor foarte perturbator.

Cum poate fi preluat controlul asupra creierului arhaic ?
Cu siguranţă nu prin forţă, deoarece este înzestrat cu toate calităţile necesare unui animal pentru a supravieţui în sălbăticie. Detectează rapid orice ameninţare, atacă sau fuge, găseşte soluţii care deseori trec neobservate creierului gânditor. În plus deţine o armă redutabilă: controlul biochimic asupra organismului. În momentul în care creierul arhaic declanşează ”semnalul de alarmă“ la nivelul creierului se produc ample modificări biochimice, însoţite de eliberarea unor hormoni specifici în organism.
Principalii hormoni activaţi sunt adrenalina, noradrenalina şi hormonii corticoizi. În timp scurt invadează organismul şi produc adevărate cutremure interioare. Pulsul este accelerat, muşchii sunt intens irigaţi, se mobilizează rezervele de lipide şi glucide, organele interne şi pielea sunt mai puţin irigate cu sânge, digestia este blocată, funcţiile sexuale sunt inhibate. În momentul în care corpul este asediat de hormoni corticoizi, capacitatea creierului gânditor de a prelua comanda este aproape nulă.

Îţi mai aduci aminte ultima emoţie negativă foarte intensă care te-a răvăşit?
De exemplu frica sau disperarea ? Ştii simptomele: genunchii se înmoaie, mâinile tremură, muşchii se încordează spasmodic, stomacul se strânge, vederea este parţial întunecată, iar mintea incoerentă. Imaginează-te că încerci în această stare să faci o acţiune simplă. Greu.. hei cum ai putea să faci faţă altor acţiuni complexe care necesită o corelare perfectă a trupului şi a minţii ?
Odată eliberaţi în organism, hormonii corticoizi sunt foarte greu metabolizaţi. Cercetătorii au constatat că fiecare traumă emoţională prin care trecem lasă în corp adevărate cicatrici biochimice, care se vindecă foarte lent şi au chiar tendinţa de a se reactiva periodic.

Şi totuşi, ce putem face pentru a controla emoţiile negative, pentru a aduce armonie în noi şi în relaţiile noastre ?

Dragostea este unul din pricipalele mijloace prin care reacţia creierului reptilian poate fi luată în stăpânire. Din dragoste facem cu bucurie multe lucruri care altfel ar părea dificile, plictisitoare. Din dragoste ne sacrificăm confortul, bunăstarea, siguranţa, uneori chiar viaţa. În faţa unei iubiri imense reacţiile inferioare ale creierului arhaic sunt efectiv pulverizate.

Conştientizarea este un alt element extrem de important, deoarece menţine contactul între creierul gânditor şi situaţia concretă în care ne aflăm. În lipsa conştinetizării, creierul arhaic va prelua rapid comanda şi atunci intrăm pe ”pilot automat“. Majoritatea oamenilor devin semi-inconştienţi când se află într-o situaţie de criză, tocmai pentru motivul că sistemul limbic se ocupă de blocarea traficului de informaţii şi senzaţii neplăcute.

Acceptarea ne este de un real folos atunci când emoţia negativă s-a declanşat, iar corpul este deja invadat de hormoni de stres. Această atitudine este exact opusul încrâncenării şi al revoltei demoniace, atitudini care produc o reacţie acută de apărare-agresiune a creierului arhaic.

Abandonul în faţa lui Dumnezeu este de asemenea o atitudine interioară care ne poate ajuta să suspendăm declanşarea "semnalului de alarmă". Să fim cât mai conştienţi de corpul şi emoţiile noastre, să nu dăm vina pe ceilalţi pentru suferinţa noastră, deoarece în felul acesta întărim poziţia de agresiune-retragere a creierului arhaic, mărind porţia de hormoni negativi pe care tocmai ne-o administrăm. Să fim foarte atenţi la ecourile pe care starea noastră proastă le va avea în intervalul imediat următor şi să evităm să le alimentăm rememorând iar şi iar ce s-a petrecut.

Emoţiile negative sunt foarte greu de strunit dacă nu ţinem cont de mecanismul prin care o problemă psihologică generează una fiziologică, iar aceasta o alimentează la rândul ei pe cea iniţială. Este important să fim conştienţi că violenţa, laşitatea, ataşamentele, aversiunea faţă de durere, nevoia de siguranţă, instinctul de conservare sunt adânc inscripţionate undeva în celulele creierului nostru. Dacă le ignorăm, mai devreme sau mai târziu vom plăti preţul acestei ingnoranţe.
Victoria asupra creierului arhaic nu este definitivă decât în momentul atingerii stării de eliberare spirituală. Până atunci, oricâte succese am fi obţinut în această direcţie, fiziologic vorbind, suntem apţi să ne enervăm, să ne speriem, să atacăm. Stadiul real al evoluţiei noastre spirituale este confirmat de gradul în care reuşim să ne cunoaştem şi să ne stăpânim reacţiile creierului arhaic.
Soluţia este atenţia constantă plină de luciditate acordată tuturor reacţiilor noastre începând din germene…şi poate acum, când am aflat cum funcţionează creierul nostru şi al celor dragi nouă, poate vom fi mai toleranţi, mai sinceri, mai răbdători, mai deschişi, mai iubitori.

Si daca nimic din toate acestea nu functioneaza, cu siguranta exista traume pe care nu le poti vindeca singur. Ai nevoie de specialist.
Te astept cu mare drag,
Pentru a ReCrea minunea care Esti!

Maria Verdi
Psiholog-psihoterapeut integrativ
Licentiat recuperare medicala
Masterand stiintele nutritiei si fitoterapie
0726310094
http://www.recreeazaviata.ro/

Articole despre maria verdi, creier, emotii