Lourdes, un loc al vindecării, un loc al iubirii | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Lourdes, un loc al vindecării, un loc al iubirii

Spiritualitate

1200 de vindecări miraculoase confirmate ştiinţific

Motto: „Pentru cei care cred în Dumnezeu, nici o explicaţie nu este necesară, pentru cei care nu cred în Dumnezeu, nici o explicaţie nu este posibilă.”
Lourdes

Milioane de oameni vin anual la Lourdes. Unii vin pentru a se ruga, alţii pentru a se vindeca sau pentru a cere ajutor şi îndrumare, binecuvântare şi protecţie, iar alţii vin din simplă curiozitate. În şir indian se îndreaptă, ajutându-se unii pe alţii, către grota în care Fecioara Maria i s-a arătat lui Bernadette Soubirous. Totul se petrece în linişte şi reculegere. În faţa miracolului oamenii rămân tăcuţi.

În fiecare an, pe 11 februarie, se sărbătoreşte miracolul petrecut în mica localitate franceză de la poalele munţilor Pirinei, Lourdes. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la apariţia Fecioarei Maria în acest loc. De aceea, perioada cuprinsă între 8 decembrie 2007 şi 8 decembrie 2008  a fost declarată an jubiliar. Tot pe 8 decembrie, în 1933, Papa Pius al XI-lea a declarat-o Sfântă pe Bernadette Soubirous, „fetiţa de la Lourdes”.

Bernadette şi cele 18 apariţii ale Fecioarei Maria

La 11 februarie 1858, Bernadette Soubirous, o fetiţă săracă în vârstă de 14 ani, a plecat să adune vreascuri împreună cu sora ei şi o prietenă, în apropiere de stânca Massabielle, pe malul râului Gave du Pau. Fiind bolnavă de astm, Bernadette a rămas în urmă. În apropierea unei grote „a simţit o adiere de vânt”, apoi a fost martora unei apariţii: „o doamnă tânără, îmbrăcată în alb”. Când celelalte două fete s-au întors, au găsit-o pe Bernadette cu chipul strălucind de fericire.    

La început, Bernadette nu ştia despre cine este vorba, dar „Femeia în alb” i-a spus în timpul uneia dintre apariţii că este „Neprihănita Zămislire”. Bernadette a reţinut termenul, care îi era necunoscut până atunci şi, repetându-l încontinuu ca să nu-l uite, s-a îndreptat către preotul oraşului. Acesta l-a tălmăcit şi astfel au aflat cu toţii cine i se arăta în mod miraculos fetiţei.    

Au urmat o serie de 18 apariţii, în cadrul cărora Fecioara Maria i-a dat mai multe sfaturi şi i-a făcut unele dezvăluiri, dintre care o parte au rămas multă vreme secrete. Tot ea a îndemnat-o pe fetiţă să găsească un izvor în grota respectivă. Apa acestuia a fost captată într-un mic bazin special amenajat şi, în scurt timp, s-a constatat că are proprietăţi miraculoase. Tot mai mulţi oameni au început să se adune la locul apariţiilor, unde s-au produs apoi numeroase vindecări miraculoase. Primele dintre ele au avut loc în martie 1858: vindecarea unei femei paralizate (Catherine Latapie) şi a unui bărbat orb (Louis Bouriette).

În 1866 Bernadette s-a retras la mănăstirea din Nevers sub numele de Marie-Bernarde. Bolile de care suferea s-au agravat tot mai mult şi a murit de cancer în 1879, la vârsta de 36 de ani, fiind îngropată în cimitirul mănăstirii. Scepticii se întreabă de ce Fecioara Maria nu a făcut o minune pentru preferata ei, înlăturându-i suferinţele provocate de astm şi de tuberculoza osoasă de care a suferit întreaga viaţă. „Acesta este sacrificiul meu,” spunea Bernadette acceptându-şi boala cu seninătate şi chiar cu simţul umorului, după cum mărturisesc cei care au cunoscut-o. Acesta a fost miracolul vieţii ei: acceptarea, iubirea, dăruirea de sine. Aşa a ajuns la sfinţenie şi se ştie că sfinţii nu fac miracole pentru ei înşişi.

Cea care şi-a trăit viaţa sub semnul miracolului a rămas la fel şi după moarte. După 30 de ani, când a fost necesară exhumarea sa în vederea procesului de sanctificare, trupul Bernadettei a fost descoperit intact, neatins de trecerea timpului. Trupul său se află şi azi în capela mănăstirii din Nevers, într-un sicriu de cristal, părând că doarme. Iată ce scria ea la un moment dat în jurnal: „Nu voinţa mea să se facă, o Marie, ci a ta care e întotdeauna voinţa lui Isus... Sufletul meu, unit cu al tău, să-l preamărească pe Domnul pentru acest omagiu permanent al unei supuneri desăvârşite... Da, Dumnezeul meu, da în toate şi pentru toate, da!”

Lourdes, sanctuarul şi oraşul

„Vreau ca lumea să vină aici în pelerinaj,” i-a spus Fecioara Maria Bernadettei în primele apariţii şi oamenii au început să vină în pelerinaj încă din acea perioadă. Dacă la prima apariţie din 11 februarie erau prezente trei persoane, la apariţia din 4 martie erau prezente în faţa grotei deja 20.000 de persoane. În cei 150 de ani care au trecut, Lourdes a devenit, dintr-un mic orăşel comercial, unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din întreaga lume. Aproximativ 6 milioane de oameni vizitează acest oraş în fiecare an.  

„Domeniul Stăpânei Noastre” reprezintă partea spirituală a oraşului. Spaţiul respectiv, o suprafaţă de 51 hectare de pământ care se întinde până la grotă şi împrejurul ei, aşezat între dealuri şi râu, este împrejmuit şi presărat cu copaci, flori şi statui. Deasupra grotei se ridică o bazilică uriaşă, de un alb strălucitor, cu o turlă care adăposteşte clopotniţa şi care a devenit un reper al oraşului. Sunt construite aici de fapt trei biserici separate, suprapuse. Accesul la cele două biserici de sus se face prin două rampe înclinate susţinute de arcade. Cea mai cunoscută este Basilica subterană a Sfântului Pius, unde pot încăpea 20.000 de persoane.

Hospitalité Notre-Dame de Lourdes creează condiţii pentru primirea şi găzduirea pelerinilor, în special pentru cei infirmi şi bolnavi, pe tot parcursul sezonului de pelerinaj (de primăvara până în noiembrie), iar pentru băi, inclusiv iarna.

Pe lângă acest teritoriu sacru, în oraş au apărut hoteluri, restaurante şi magazine de suveniruri. Populaţia oraşului a crescut de la 4.000 la 15.000 de locuitori. Aeroportul oraşului este cel mai tranzitat aeroport al Franţei după cel din Paris. De asemenea Lourdes este pe locul al doilea în Franţa şi ca număr de hoteluri (aproximativ 270) după Paris.

Vindecări miraculoase

Din 1860, aproximativ 200 de milioane de pelerini au vizitat Lourdes. Dintre miile de vindecări miraculoase comisiile medicale au confirmat ştiinţific 1.200, iar autorităţile bisericeşti au recunoscut oficial aproximativ 7.000 de vindecări inexplicabile, dintre care 67 au fost considerate adevărate miracole. 49 dintre cele 67 de miracole s-au petrecut datorită apei din grota Massabielle (folosită pentru comprese, pentru îmbăiere sau pentru a fi băută), altele în timpul slujbelor religioase, al binecuvântării bolnavilor, dar şi în timpul sau în urma unor rugăciuni izolate.

Interesant este că nu toţi cei vindecaţi la Lourdes au făcut pelerinaj la locul apariţiei Sfintei Fecioare, iar dintre pelerini nu toţi au ajuns să atingă sanctuarul. Pentru ca aceste fenomene să se producă s-ar părea că nu e obligatoriu ca bolnavul să se roage. S-au vindecat inclusiv copii mult prea mici pentru a şti să se roage, persoane prea bolnave pentru care s-au rugat alţii, ori chiar oameni necredincioşi. În preajma lor, însă, acolo, cineva se ruga.

Vindecările miraculoase reprezintă un veşnic subiect de dispută între credincioşi şi sceptici, dar nu se poate nega că aceste vindecări există şi uneori sunt de-a dreptul spectaculoase: aşa a fost cea a Lydiei Brosse, care suferea de abcese tuberculoase şi după ce s-a îmbăiat în octombrie 1930 în apa de la Lourdes s-a vindecat imediat, fără ca boala să mai revină vreodată.

Cea mai recentă recunoaştere oficială a unui miracol a avut loc pe 21 septembrie 2005, când italianca Anna Santaniello a fost declarată a 67-a persoană vindecată în mod miraculos în Lourdes. Ea s-a vindecat în urma îmbăierii în apa de la Lourdes pe 19 august 1952, la vârsta de 41 de ani. Avusese artrită reumatică acută precum şi alte câteva probleme grave de sănătate: dispnee (respiraţie dificilă), dificultăţi de vorbire, imposibilitate de a se deplasa, crize de astm, cianoza (coloraţie albastră) feţei şi a buzelor, edem al limbii. Din cauza imposibilităţii de a se deplasa a fost adusă pe targă la Lourdes şi tot pe targă a fost transportată să se îmbăieze. Surpriza a fost că de acolo s-a întors fără să mai aibă nevoie de vreun ajutor şi a participat pe picioarele ei la tradiţionala procesiune cu lumânări cu care se încheie fiecare zi la Lourdes. Raportul medical oficial consemna: puls 90 cu ritm regulat, cianoza şi dispneea au dispărut, edemul s-a retras, pacienta poate să se deplasese fără dificultăţi, poate să doarmă normal, şi-a recăpătat apetitul normal pe care-l pierduse de mult timp. După repetate examinări şi dezbateri care au avut loc de-a lungul anilor, vindecarea a fost declarată oficial miracol. Anna Santaniello continuă să se bucure de o stare bună de sănătate la cei 93 de ani ai săi.

Privitor la vindecările spontane, o contribuţie majoră la recunoaşterea lor a avut-o savantul Blaise Pascal. În 1656, nepoata sa Marguerite suferea de mult timp de un abces cronic, care îi afecta nasul şi ochiul stâng. Infecţia îi putea fi fatală. Atunci, ea a avut şansa de a atinge un fragment din coroana de spini a lui Iisus, păstrată la Catedrala Notre-Dame din Paris. În foarte scurt timp, evoluţia maladiei s-a întrerupt de la sine, ulterior survenind vindecarea, spre stupefacţia tuturor. La vremea respectivă, recunoaşterea unui miracol presupunea îndeplinirea a trei condiţii: demonstrarea faptului că vindecarea a avut loc; stabilirea faptului că aceasta nu putea fi obţinută prin mijloace naturale; arătarea faptului că împrejurările în care s-a petrecut miracolul lasă clar să se vadă că el a avut loc. Iar greutatea cuvântului unui savant de talia lui Pascal nu lăsa loc pentru niciun fel de îndoială în aceste privinţe.

Ceea ce reiese cu claritate este că fenomenul vindecărilor miraculoase nu se referă la vindecarea anumitor boli, în general, ci la cazuri particulare. Se poate spune că se vindecă omul şi nu boala. Dintre maladiile vindecate spontan aici, menţionăm aleatoriu: tuberculoza, diverse afecţiuni organice (de la cangrene la flegmon cu fistule), reumatism vertebral, cancer de col uterin, scleroză în plăci, boala lui Hodgkin, paralizii ale membrelor, blefarită cu ectropion bilateral (boală oculară considerată nevindecabilă), hemiplegie (paralizie a unei jumătăţi a corpului), surditate, probleme renale, cardiace etc. Se remarcă faptul că toate vindecările au survenit rapid şi nu au lăsat sechele. Practic, de pe lista întocmită de medici şi teologi, doar bolile mintale lipsesc, cu o rezervă legată de vindecarea depresiilor.

Ce este o vindecare miraculoasă?

Miracolul este caracterizat printr-o accelerare foarte mare a procesului de vindecare, neîntâlnită în procese de vindecare normale. Efectul este exploziv. Unii bolnavi au fost vindecaţi aproape instantaneu de afecţiuni cum ar fi lupusul (tuberculoză a pielii) feţei, cancerul, infecţiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonară şi osoasă. Fenomenul se produce aproape întotdeauna în acelaşi fel: o durere puternică, apoi apariţia sentimentului de a fi vindecat. Unii dintre cei care au trecut prin astfel de vindecări spontane spun că au simţit ca şi cum ar fi fost fulgeraţi, după care a urmat o stare de imensă uşurare. Într-un timp relativ scurt simptomele şi leziunile anatomice dispar, fără a lăsa sechele şi fără a reveni.  

Atunci când este vorba despre boli care pot fi vindecate cu ajutorul unei medicaţii obişnuite, lumea ştiinţifică are dificultăţi în a stabili care este adevăratul agent al vindecării. Numai în cazurile în care orice terapie a fost ineficientă şi medicina obişnuită a dat greş, vindecarea a fost atribuită în mod cert rugăciunii.

Miracol şi ştiinţă

În 1905, Papa Pius al X-lea a cerut ca toate cazurile de pretinse miracole sau vindecări înregistrate la Lourdes să fie analizate din punct de vedere ştiinţific. Astfel a luat fiinţă un centru medical de constatări, format în prezent din peste 5000 de medici din 30 de ţări, aparţinând tuturor confesiunilor religioase, unii dintre ei fiind chiar atei, pentru a elimina orice dubiu de judecată părtinitoare. Obiectivul acestui centru este acela de a putea declara o vindecare „sigură, definitivă şi inexplicabilă din punct de vedere medical”.  

Pentru aceasta, sunt aplicate patru criterii: „înainte de toate boala trebuie să fie constatată şi corect diagnosticată”; „boala trebuie să fie diagnosticată ca permanentă sau terminală într-un termen scurt”; „vindecarea este imediată, fără convalescenţă, completă şi durabilă”; „tratamentul prescris nu poate fi cauza acestei vindecări, şi nici nu poate să contribuie la ea”. Baza de la care se porneşte atunci când un pelerin declară că a fost vindecat este dosarul medical cu care s-a prezentat la venirea acolo şi în care era descrisă starea sa iniţială.  

Într-o primă etapă, pelerinul care susţine că a fost vindecat este examinat de o comisie a centrului medical, examinare care se repetă timp de mai mulţi ani la rând până când se decide trimiterea cazului mai departe, la Comitetul Medical Internaţional de la Lourdes. Comitetul cuprinde 20 de specialişti din diferite ţări, care se întâlnesc o dată pe an. Acesta la rândul său realizează o evaluare a evoluţiei pacientului de-a lungul mai multor ani. Dacă şi Comitetul Medical Internaţional dă o opinie favorabilă, fişa este trimisă la autorităţile bisericeşti competente.

Când dosarul este trimis Episcopului Diocezei în care trăieşte persoana vindecată, cazul este deja recunoscut de ştiinţă ca fiind unul extraordinar şi inexplicabil din punct de vedere medical. Aceasta este condiţia de bază: inexistenţa vreunei explicaţii valide (medicale sau ştiinţifice, naturale sau obişnuite) pentru respectiva vindecare. Pentru a stabili dacă vindecarea în cauză este miraculoasă, Episcopul întocmeşte o comisie alcătuită din preoţi şi teologi. În baza concluziei la care ajunge Comisia, Episcopul va da o sentinţă definitivă şi va sugera Diocezei sale şi lumii întregi că această vindecare este un „semn de la Dumnezeu”.   

Numeroase vindecări miraculoase au loc în întreaga lume. În ultimul secol au fost contabilizate 1574 de astfel de vindecări spontane, dintre care peste 70% se referă la diferite forme de cancer! Încercările de a găsi explicaţii „raţionale” nu au avut succes. În realitate există un număr incomparabil mai mare de cazuri rezolvate decât cel înregistrat oficial. Statisticile arată că 80% din vindecări se produc în cazul unor femei, fapt explicat prin credinţa mai profundă a acestora. Vârstele celor vindecaţi sunt între 2 şi 64 de ani; provenienţa socială este diversă: burghezi, militari şi preoţi, agricultori şi muncitori; naţionalitatea este şi ea variată:  francezi, italieni, belgieni, germani, etc.

Rugăciune şi vindecare

Rugăciunea reprezintă un ansamblu de fenomene prea puţin cunoscute. Ceea ce ştim în mod cert este că rugăciunea produce efecte tangibile: „I se dă celui care cere şi i se deschide celui care bate”.

Pe rugăciune se bazează şi mecanismul misterios al aşa-numitelor vindecări spontane, considerate miracole, raportate de obicei la atingerea unor obiecte de cult (icoane, sfinte moaşte etc.), ori chiar apărute în urma rugăciunilor făcute de alte persoane pentru cei bolnavi. Rugăciunea pentru altcineva s-ar părea că este mai eficientă decât cea făcută pentru sine.

Un test realizat în SUA pentru a se vedea dacă rugăciunea la distanţă are vreo influenţă asupra stării bolnavilor, a dat rezultate neaşteptate. Pe scurt, într-un grup de pacienţi pentru care s-au rugat mai mulţi călugări, au existat considerabil mai multe vindecări decât în grupul pentru care nu s-au făcut rugăciuni.

Miracolul, drum deschis către Dumnezeu

Lourdes a devenit celebru pentru vindecările miraculoase care se petrec acolo. Motivul principal al pelerinajelor îl constituie apa izvorului din grotă, apă care este considerată miraculoasă, cu proprietăţi vindecătoare. Totuşi mulţi dintre pelerini vin doar din motive spirituale şi pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie. Se spune că vindecările sufleteşti care se produc acolo sunt chiar mai numeroase dacât cele trupeşti. Acestea presupun la rândul lor şi o transformare spirituală, nu doar stricta vindecare a unei boli fizice. În ultimii 200 de ani, apariţiile miraculoase ale Fecioarei Maria au devenit mult mai frecvente în lume. Indiferent că e vorba despre Lourdes, Fatima sau Medjugorie, milioane de oameni sunt convinşi că acolo se produc adevărate miracole care îi ajută să se apropie de Dumnezeu.
Sursa: http://www.yogaesoteric.net/

Articole despre Lourdes


Articole din Spiritualitate