La rascruce (Crossroads: Labor Pains of a New Worldview | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

La rascruce (Crossroads: Labor Pains of a New Worldview)

Documentare


Este vorba de soarta omenirii, in general. Interviuri cu cele mai luminate minti ale momentului. Ele spun asa:
– Schimbarea omului este cheia schimbarii totale in lume. Fara ea, nimic semnificativ nu se va schimba. Si, fara sa ne schimbam modul de privi lumea, nu ne putem schimba ca oameni, iar viitorul nostru este incert.


Imaginati-va ce s-ar intampla daca mediul inconjurator s-ar schimba complet!!!!

Cum ar fi daca am auzi non-stop, la stiri, ca prin arta, distractie, reclame, suntem cu totii interdependenti si, in acelasi tip, interconectati intr-un singur sistem? Cum ar arata lumea noastra? Cum te-ai raporta la ceilalti din acel sistem?

Vei incepe, dintr-o data, sa te simti inrudit cu ceilalti, de parca ti-ar fi foarte apropiati
Vei fi mai putin ingrijorat despre modalitatea de a-l exploata pe celalalt de langa tine sau cum sa-l manipulezi sau chiar sa profiti de pe urma lui
Vei observa ca cealalta persoana iti este cumva mult mai apropiata si vei avea chiar sentimente de afinitate catre ea.
Vei incepe sa ii plasezi pe ceilalti la un nivel la care acum gandesti despre familia sau copii tai
Vei lua seama de parerea lor, atunci cand te vei gandi sa faci ceva in viata – si vei gandi: "Cum vor fi ei afectati?"

Acesta este modul de schimbare de care avem nevoie si prin care trebuie sa trecem , iar asta se poate intampla doar intr-un mediu pe care il cream noi insine.

BRUCE LIPTON
„Daca privim la criza economica, ecologica, spirituala si spunem:
Eu nu sunt fericit, societatea nu e fericita; ce anume nu merge aici? Asta e scanteia!
Trebuie sa avem probleme, ca sa putem avea solutii. Problemele ajuta creativitatea. In realitate, problema nu exista; problema este, de fapt, o stare de tranzitie
Asa vad si crizele din ziua de astazi, ca pe un punct de tranzitie pentru omenire, le vad nu neaparat ca pe ceva iesit din comun

De la cea mai veche bacterie observam din ce in ce mai mult in natura, ca aceste celule trec printr-o perioada juvenila, chiar ostila parca aflata intr-o competitie cu ea insasi. Si, putin mai tarziu, observam ca aceste celule realizeaza cat de bine functioneaza, cooperand. Atunci cand descoperim ca e mult mai ieftin si mult mai eficient si benefic pentru toata lumea, sa ne hraneim "inamicul", in loc de a ne lupta cu el in tot acest timp, atunci suntem pe drumul ce duce spre noua civilizatie pe care o cautam cu totii

Partea frumoasa este ca putem folosi modelele aflate in natura si sa intelegem ca aceste modele exista si ele se repeta. Daca ai dori sa observi un model care se repeta in continuu, pe aceasta planeta, acum si care sa ne dea un exmplu a ceea se se intampla, atunci priveste o omida care creste.

O omida reprezinta, sa spunem, sapte milliarde de celule vii, sub aceeasi piele. Fiecare celula reprezinta un cetatean. Si, ce credeti? Sunt exact ca noi oamenii, muncesc in fiecare zi, celulele din sistemul digesitv absorb mancarea, o digera si creaza produse.

Unele dintre ele sunt numite motilitati. Aceste celule sunt cele care ii asigura omizii miscarea si reprezinta structuri ca si autostrazile noastre cu camioane, masini.

Celulele sistemului imunitar isi fac si ele treaba lor, de a proteja acest sistem. Sistemul respirator se asigura ca oxigenul este asimilat. Deci, toate aceste celule au treaba lor.

Iar Omida creste. Daca tu ai fi un reporter aflat inauntru si ai privi in jurul tau, ai spune: "Da, economia creste, baieti, creste in fiecare zi, toata lumea munceste.. .si asta e ceea ce dorim sa vedem in fiecare zi. Cu cat anume crestem in fiecare zi, aveti vreo estimare in procente?"

Iar, mai apoi, omida atinge un maxim de crestere si in acel moment se opreste din mancare – nu mai poate manca absolut nimic. A atins punctul culminant. Atunci, daca esti o celula in interiorul acelui organism, imagineaza-ti ce s-ar intampla, daca dintr-o data nu mai ai slujba pe care o aveai, mancarea este mai putina, iar sistemul tau digestiv spune:

"Of, munca nu mai e ce era odata, fabrica nu mai produce cum o facea odata". Iar la un anumit moment, atinge un nivel cand multe celule sunt concediate.

Avem celule care nu mai fac nimic, acum. De ce? Pentru ca nu mai exista suficienta mancare pentru toate. Si alte slujbe sunt afectate din cauza mancarii. Implicit, nu mai e suficienta energie si toate sistemele incep sa concedieze celule. Foarte curand, e un haos de nedescris sub acea piele de omida. De ce?

Pentru ca sistemul s-a oprit din crestere, celulele nu mai au de munca, nimic nu mai evolueaza, iar intregul organism nu mai functioneaza.

Daca ai fi o celula, in acel moment ai privi in jur si ai spune: "Doamne, lumea aceasta se va sfarsi!"

Si, cu toate acestea, in mijlocul miliardelor de celule exista un alt fel de celule, care desi sunt identice genetic si nu difera cu nimic de restul, gandesc altfel, raspund la stimuli in mod diferit. Aceste celule au un nume intersant si anume, "celulele imaginale" . Aceste celule imaginale aduc o noua viziune

CELULE IMAGINALE
Cee ce se intampla, in mijlocul acestui intreg haos, cand majoritatea celorlalte celule cred ca sfarsitul e aproape. Aceste celule imaginale incep sa impanzeasca idei si viziuni noi, un plan nou, o noua schema, o noua forma de existenta. In jurul acestor idei, restul de celule se reorganizeaza si incep sa creeze organizatii noi, masive, pentru a creea ceva si mai fabulos decat o faceau pana acum. Un sistem care e mult mai sustenabil, un sistem cu un nivel mai inalt de evolutie – iar acel sistem pe care-l contruiesc se numeste: "FLUTURELE"

Deci exista o perioada de tranzitie de la lumea veche a omizii, cu vechiul sistem de credinta si fel de viata, ce nu mai poate functiona
Asadar, exista doua optiuni in aceasta lume, in clipa de fata:
Poti ramane la nivelul de omida – si atunci, spui: "Doamne, cade cerul pe noi" si sa traiesti cu teama,
Sau poti spune: "Nu mai avem nevoie de omida. Doresc sa construiesc fluturele" De ce?
Pentru ca atunci cand devin activ si pozitiv, in procesul de constructie al fluturelui, sunt in priza, muncesc, creez fluturele.
Daca doar stau si plang de mila omidei, atunci nu fac altceva decat sa ma imbolnavesc pe mine si pe cei din jur. De ce? Nu mai contribui cu nimic la evolutie. Si atunci, unde ne aflam noi? Suntem la faza de a renunta la omida in civilzatia noastra – chiar inainte ca fluturele sa se ridice.

Ceea ce trebuie sa recunoastem este ca toate aceste crize nu exista in afara constiintei noastre, ci ele exista in interior
Exista un plan in toata aceasta nebunie. Daca ne uitam la evolutia biologica, toate evolutiile importante au fost precedate de o catastrofa.

Iar aceasta este evolutia fiintei omenesti, plecand de la faptul ca suntem ingrijorati si incarcati cu emotii negative si devenim irationali sa mai putem asculta de anumite valori ca dragoste, frumusete, dreptate, adevar, bunatate. Trebuie sa le ascultam pe toatea acestea. Dar cum o facem, fara a trece prin chinuri si suferinte?

EVOLUTIA CONSTIINTEI
Eu cred ca problema actuala este, cum facem ca un numar cat mai mare de oameni sa inteleaga ca noi reprezentam, cu totii, un singur organism si a intelege acea unitate.

Mediul nostru inconjurator trebuie schimbat, in asa fel in cat noi sa ne respectam unii pe altii – si asta, in timp ce sistemul nostru de valori trebuie sa inteleaga ca nu mai putem supravietui doar cu gandirea logica si mentalitatea de concurenta, care a fost promovata de atatea generatii. Daca acest mediu continua sa impuna acest egoism, atunci va fi si mai greu sa iesim din el. Insa, daca cream un mediu care ne ajuta si ne da puterea de a darui, iar prin a darui esti recompensat atunci cred ca vom reusi sa ne miscam mult mai repede, in acea mentalitate de daruire.”
Extras din filmul CROSSROADS (La Rascruce)

Articole despre Bruce Lipton