facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Inspectia in homeopatie

Homeopatie

Dr Jurj Gheorghe


Inspectia este un moment important în demersul diagnostic homeopatic - de multe ori neexploatata la adevarata ei valoare de homeopati, obisnuiti mai mult cu interogatorii foarte extinse decât cu arta de a privi atent - pentru ca ea aduce o seama de informatii de prima relevanta. Aceste informatii pot fi adeseori "pur homeopatice", aducând acele amanunte semnificative ce duc la precizarea de acuratete a unui remediu.
Ca si interogatoriul , inspectia homeopatica are câteva caracteristici definitorii.

1. Spre deosebire de inspectia orientata inspre patologie (din alopatie), în homeopatie inspectia este orientata înspre persoana. Scopul ei este ca, în afara de obtinerea datelor necesare diagnosticului de boala - etapa comuna cu inspectia din alopatie - sa aduca cât mai multe elemente care sa precizeze ceea ce este mai caracteristic , mai particular si propriu bolnavului în modalitatile sale particulare de a participa la boala.
Este vorba de o deplasare de accent în categoria sub care se desfasoara actul medical : de la general înspre particular si mai apoi înspre specific, caracteristic, personal. Tot ceea ce tine de domeniul categoriei particularului ( aspecte considerate zone de periferie intr-o curba a lui Gauss si , în consecinta ignorate de statistici - sa fie acesta si unul dintre motivele pentru care studiile statistice sunt atât de dificile in homeopatie ?) este , sau poate deveni semnificativ în homeopatie. Abordarea semiologica în homeopatie difera fundamental de cea din alopatie tocmai pe temeiul categoriei considerate ca esentiale . Desi datele descoperite prin inspectie pot fi aceleasi, abordarea lor axiologica, scara de valori ce ordoneaza aceste date, este diferita în esenta ei în cele doua discipline. In alopatie, ceea ce este important este generalitatea ( genus proximus) ce duce la precizarea unui diagnostic absolut necesar , în homeopatie ceea ce conteaza este diferenta specifica (genus individualis) felul particular în care un pacient anume traieste si "interpreteaza" propria patologie.

2. O importanta speciala o are decelarea - prin observatie si inspectie - a unor caracteristici psihice proprii bolnavului. De aceea etapa inspectiei generale , care deceleaza atitudini si comportamente ce sugereaza trasaturi mentale este dintre cele mai importante. In diagnosticul alopatic, faptul ca un pacient este rusinos sau îndraznet, tacut sau locvace, lipsit de rabdare sau impetuos, nu are de obicei nici o relevanta. În homeopatie însa, toate acestea sunt de observat si luat în seama pentru ca isi au corespondenta în tablourile de remedii din MATERIA MEDICA. Individul ignorat de alopatie ( un demers absolut necesar de altfel, pentru a preciza diagnosticul ca generalitate ) isi are sansa particularizarii în homeopatie. Cu conditia, sa gaseasca un bun homeopat care sa stapâneasca probitatea unei abordari specifice .

3. În inspectia pe aparate si sisteme homeopatul trebuie sa parcurga de asemeni doua etape. In prima , sa deceleze semnele generale de boala, pentru a putea pune un diagnostic medical corect. In a doua, sa deceleze semnele cele mai caracteristice bolnavului, modalitatile sale specifice de a reactiona si de a interpreta "partitura patologiei" sale. Într-o colica abdominala, de exemplu, este important daca bolnavul se plieaza in doua sau dimporiva se intinde, daca apasarea , frigul sau caldura îi fac bine sau nu , daca este agitat si striga ori toropit si mormaie. Diagnosticul homeopatic vine tocmai din precizarea acestor modalitati clinice ce pot fi aflate " dintr-o privire", mai mult (uneori) decât din multe intrebari artificiale. Uneori o singura întrebare bine tintita, poate clarifica un tablou de remediu ce , bine prescris, poate face minuni. Altfel nu. Acuratetea necesara diagnosticului homeopatic este cel putin similara celui alopatic.

4. Pe de alta parte prezinta importanta si trasaturile constitutionale ale pacientului, atît cele generale (conformatie , aspect, rapoarte ale segmentelor) cît si cele specifice (aspectul limbii, al pielii, implantarea dintilor, aspectul mâinilor sau al talpilor, infiltrarea tesuturilor etc). Precizarea ( sau aproximarea) constitutiei, uneori aduce mai mult pentru un diagnostic homeopatic decât o multime de simptome generale sau aproximative din patologie. In plus, constitutia este "evidenta" , "se vede" iar in spatele acestei categorii sunt, în fapt, o multime de simptome homeopatice ce vin din domeniul inspectiei. Se poate defini in câteva simptome o constitutie "carbonica", si orice homeopat cu oarece experienta o poate diferentia de una fosforica dar nu atât pe simptome cât pe datele constitutionale pe care le percepe.

5. In acelasi context, amanunte la limita patologiei precum aspectul si dispunerea unor veruci, nevi sau calozitati, aspectul particular al amigdalelor palatine, aspectul si culoarea pielii, limbii ori coloanei vertebrale, sau chiar aspectul general al mâinilor ori picioarelor, îsi au relevanta în homeopatie. Desi nu se încadreaza în diagnostice propriuzise de boala, toate acestea definesc TOTALITATEA SIMPTOMELOR SI SEMNELOR pacientului, îl precizeaza ca întreg si sunt de luat în seama.

De aceea, profunzimea unei inspectii homeopatice serioase este una ce depaseste cu mult aproximarile unui diagnostic alopatic si chiar schema (inevitabil reductionista ) a repertoriului homeopatic. Ceea ce are într-adevar importanta este sesizarea PARTICULARULUI SEMNIFICATIV.

În definirea homeopatica a unui semn sau simptom una din regulile de baza este cea care descrie un SIMPTOM HOMEOPATIC COMPLET, conform unei definitii date de Hering.

LOCALIZARE (si ASPECT)
SENZATII
MODALITATI ( de aparitie, agravare sau ameliorare)

CONCOMITENTE (prezenta unor semne sau simptome simultane)

Dupa cum se vede, este vorba de o gândire nu numai simptomatica cât mai ales sindromatica, ce incearca
* sa defineasca cu cea mai mare acuratete toate detaliile observabile
* sa stabileasca conjecturi între aspecte disparate în ideea de a preciza întregul.
* sa defineasca ceea ce este cel mai propriu, cel mai caracteristic si particular pacientului atât în general cât si în momentul bine definit al intrarii sale în boala.

Este un demers ce merge de la particular la general, de la parte la întreg si apoi se reîntoarce la particular pentru a decela ceea ce este cel mai specific, în felul acesta respectând atît totalitatea cât si detaliul. In termeni filozofici respectând atât particularul cât si generalul.

I. COMPORTAMENT, ATITUDINI GENERALE

În repertoriile homeopatice - instrument de lucru zilnic al homeopatului - exista un mare numar de simptome mentale ce pot fi observate în modul general de a se comporta al pacientului.
De exemplu "asprimea, impulsivitatea, graba" ce razbesc din felul de a vorbi
MIND - ABRUPT, rough ............ MINTALE - ABRUPT, aspru
MIND - ANSWERING - abruptly.....................- raspunde abrupt
MIND - ANSWERING - hastily........................- raspunde in graba
MIND - HURRY, haste.......................- graba, repezeala
MIND - IMPULSIVE........................- impulsiv
MIND - IRRITABILITY - questioned, when...iritabil când este întrebat
MIND - LACONIC...........................- laconic
MIND - RASH.................................- aspru
MIND - SNAPPISH...........................- artagos
MIND - SPEECH - abrupt....................- vorbire abrupta
MIND - TACITURN..........................- taciturn

De asemeni, prin observatie se pot obtine date în legatura cu starea mentala în timpul unor afectiuni fizice. De exemplu, se poate observa anxietatea corelata febrei sau frisonului
MIND - ANXIETY - chill - after
MIND - ANXIETY - chill - before
MIND - ANXIETY - chill - during
MIND - ANXIETY - fever - as from
MIND - ANXIETY - fever - during
MIND - ANXIETY - fever - prodrome of; during

Sau dimpotriva prostratia din timpul febrei
MIND - PROSTRATION of mind - fever - after, prolonged
MIND - PROSTRATION of mind - fever - during
Exista însa si date ce nu pot fi numite propriuzis simptome ci mai degraba trasaturi temperamentale sau de caracter dar care pot deveni importante pentru caracterizarea generala a pacientului din punct de vedere homeopatic, atunci când se manifesta cu pregnanta. Este una din trasaturile specifice acestei discipline, aceea ca nu ia in seama numai simptome ci ca incearca sa defineasca TOTALITATEA pacientului, în integralitatea sa psihofiziologica.
În diagnosticul homeopatic, nu febra în sine conteaza prea mult ci felul în care se comporta pacientul in febra. E anxios sau toropit? E setos sau refuza bauturile? Vrea multe lichide sau le refuza?
O urmarire atenta va defini aceste amanunte ce devin simptome definitorii homeopatice.

Astfel gasim rubrici precum
- OBSTINAT, încapatînat
- LOCVACE - vorbaret
- GRABIT , repezit ..."timpul trece prea incet"
- TIMID , rusinos
- USOR DE OFENSAT
- IRITABIL
- NELINISTIT
- TRIST s.a.m.d
Aceste trasaturi psihice sunt adeseori mai degraba observabile, ele fac parte din "atmosfera generala" pe care o degaja pacientul si isi au semnificatie în ceea ce homeopatia denumeste TIPOLOGIA pacientului ce încearca sa-i defineasca , deodata dar si dincolo de patologia lui manifesta, aspecte ce tin de constantele sale mentale si reactionale.

II. SEMIOLOGIA INSPECTIEI PE SISTEME SI APARATE
Semiologia semnelor vizibile ori decelabile prin inspectie - ca si toata simptomatologia - în homeopatie, este imensa.
Orice aspect particular, orice semn fiziologic sau patologic, poate deveni la un moment dat semnificativ. O simpla enumerare a tuturor rubricilor de repertoriu - ce reflecta simptome homeopatice - ar ocupa pagini si pagini .
Intr-o abordare cît de cît sistematica, aceste semne homeopatice se pot grupa in:

1. SEMNE GENERALE - ce reflecta date generale - dar pregnante - ce tin de tipologia pacientului.
2. SEMNE PARTICULARE - ce descriu aspecte caracteristice "în cascada" pâna la nivelul unor localizari, modalitati sau senzatii specifice.
3. SEMNE PATOLOGICE - aceleasi ca si în alopatie cu diferenta ca in homeopatie amanuntele particulare ( ce vin din conceptul de simptom homeopatic complet - Hering) ce tin de localizare, senzatii, modalitati de agravare sau ameliorare etc., sunt de prima importanta.

De exemplu, in homeopatie diagnosticul de acnee este doar un prim pas, ce ar putea fi tratat ca o GENERALITATE. Fata de aceasta generalitate, homeopatul trebuie sa precizeze - într-o prima etapa - amanunte ce tin de localizare, conditii de aparitie si concomitente:
NOSE - NODOSITIES - surrounded by red swelling like acne rosacea
FACE - DISCOLORATION - black - spots - acne; from
FACE - ERUPTIONS - acne
FACE - ERUPTIONS - acne - punctata; acne
STOMACH - ULCERS - radiation treatment for acne; after
FEMALE GENITALIA/SEX - MENSES - scanty - acne, with
CHEST - ERUPTIONS - acne
CHEST - ERUPTIONS - pimples - acne
BACK - ERUPTIONS - acne
SKIN - ERUPTIONS - acne

Mai departe, presupunând ca a ales ca simptom de referinta ACNEE LA FATA, va trebui sa defineasca intr-un mod din ce in ce mai exact felul in care se prezinta aceasta la pacientul în cauza.
În fata lui, se deschid nu mai putin de 35 de rubrici de repertoriu, in care se descriu
- tipuri ( de ex acneea punctata ori acneea rosaceea , pe fond cianotic sau inflamator , cu cicatrici dupa sau nu, etc...)
- localizari ( pe toata fata, numai pe obraz, numai pe frunte, pe sau sub nas etc...)
- modalitati de aparitie ( la adolescenta, dupa radioterapie, la alcolici sau dupa tratamente cosmetice etc..)
- asocieri cu conditii fiziologice (menstruatiile cu toate caracteristicile lor sau pubertatea ori sarcina )
- asocieri cu alte conditii patologice (de ex . cu simptome reumatismale)
- aparitia lor la anumite tipologii ( la persoane corpolente "fleshy people" , la pubertate, la fete anemice etc...)

Fara aceste precizari semnul în cauza nu are o prea mare relevanta homeopatica. El este doar un semn general - ce poate fi luat în considerare ca atare - dar nu este definit homeopatic, nu este definit în particularitatile si detaliile sale. El nu descrie un pacient ci doar o notiune abstracta, un diagnostic abstract , mult prea vag pentru necesara precizie si individualizare a homeopatiei.
Spre deosebire de alopatie, homeopatia nu trateaza diagnostice teoretice ci oameni vii. De aceea precizarea cu maximum de acuratete a semnelor si simptomelor este de o importanta covârsitoare , pentru ca de aici vin si marile ei succese.
Iar precizarea formelor clinice, a particularitatilor, uneori nu vine din interogatoriu cât din observarea tuturor amanuntelor relevate printr-o atenta si minutioasa observatie si inspectie.

Articole despre


Articole din Homeopatie