Exercitiile fizice si tratamentul natural al diabetului | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Exercitiile fizice si tratamentul natural al diabetului

Ayurveda

Recomandarile traditionale ayurvedice

In anul 600 i.Hr., inteleptul Sushruta, celebru practician ayurvedic, ii sfatuia diabeticii obezi sa realizeze exercitii fizice viguroase, cum ar fi de exemplu parcurgerea pe jos a unei distante de cel putin 4 km sau sapatul unei gropi ori a unei fantani. De asemenea, el ii sfatuia pe diabeticii slabi sa nu faca efort fizic prea mare, fara sa renunte insa la activitatea fizica.

spirit19

Dupa descoperirea insulinei, Joslin si Katsch au subliniat importanta exercitiului fizic, drept unul din cele trei principii de baza al tratamentului diabeticilor. Aparitia medicamentelor hipoglicemiante orale in anii '50 a condus la nerespectarea acestor principii de baza, atat de catre medici, cat si de catre bolnavi.

Directii vindecatoare in tratament

Controlul dietei, efortul fizic controlat si scaderea in greutate a necesitat un efort sustinut din partea bolnavului, care avea nevoie de o motivatie puternica si de o constanta vigilenta. Inghititul unei pastile sau doua zilnic era mult prea confortabil, iar daca zaharul sanguin scadea, atunci de ce sa il mai intereseze pe cel bolnav exercitiile fizice? In tot acest context nefiresc, producatorii de medicamente puteau foarte usor sa isi lanseze si sa isi promoveze medicamentele. Dar cine promoveaza exercitiile fizic si scaderea in greutate prin mijloace naturale?

Rezultatele unui studiu clinic prospectiv, initiat in anii '70 si desfasurat pe o durata de zece ani, intitulat "Programul universitar de diabet", a procedat la compararea diferitelor modalitati terapeutice folosite pentru tratarea diabetului. Rezultatele au fost zguduitoare. Concluzia principala a fost aceea ca exista o relatie foarte stransa intre mortalitatea mare din cauze cardiovasculare si folosirea medicamentelor pe baza de sulfoniluree.

Acea concluzie a fost cel putin nelinistitoare, atat pentru medici, cat si pentru bolnavi. Rezultatele au constituit subiectul unei mari controverse, dar ceea ce a rezultat bun de aici a fost faptul ca s-a inteles rolul exercitiilor fizice si al necesitatii pierderii in greutate, ca modalitate primara de tratament al diabetului declansat la maturitate.

In prezent, un medic bun nu ar prescrie de la inceput nici insulina, nici medicamente orale unor diabetici asimptomatici, a caror dieta si regim de viata (exercitii fizice) nu au fost mai intai respectate cu rigurozitate si sinceritate. Mai mult decat inainte, el va pune accentul pe necesitatea unui exercitiu fizic regulat si pe scaderea in greutate.

Care sunt efectele exercitiilor fizice in diabet?

In 1887 s-a descoperit ca viteza de metabolizare a glucozei este marita in timpul efortului muscular. In 1919, Allen a demonstrat ca exercitiile fizice induc o scadere a zaharurilor din sange si pot imbunatati toleranta la carbohidrati a bolnavilor de diabet. Pe de alta parte, s-a apreciat ca la diabeticii ketotici slabiti, exercitiul are efecte adverse. In era insulinei, Lawrence a demonstrat ca exercitiul fizic potenteaza efectele hipoglicemiante ale insulinei injectata subcutanat.

Cand au fost comparati copii bolnavi de diabet juvenil dintr-o tabara de vara, unii care faceau exercitii, altii care nu faceau, s-a descoperit ca necesitatile pentru insulina scad prin efort fizic. Goldstein si altii au descris factorul de activitate musculara care este eliberat prin folosirea muschilor, care aparent stimuleaza preluarea glucozei, chiar si in muschii relaxati.

Stimularea preluarii glucozei in timpul efortului muscular ar putea depinde de cresterea legarii insulinei de receptorii sai din celulele musculare, rezultand o sensibilitatea marita la insulina.

Necesitatile crescute de combustibil pentru efortul muscular (acizi grasi liberi, glucoza) sunt satisfacute in principal prin cresterea producerii a trei hormoni, noradrenalina, adrenalina si glucagonul, stimulata de hormonul de crestere si de cortizol. Noradrenalina creste viteza de lipoliza si de eliberare a acizilor grasi liberi din depozitele de grasime. Adrenalina stimuleaza pana la de 6 ori glicogenoliza in timpul exercitiilor fizice si mobilizeaza si glicogenul din ficat, stimuleaza glucagonul si inhiba secretia de insulina. Glucagonul are un rol central in eliberarea din ficat a glucozei indusa de efort.

Antrenamentele fizice determina o imbunatatire a performantelor miocardului, a transportului oxigenului si a extragerii oxigenului in muschi. Nivelul mioglobinei este crescut, numarul si marimea mitocondriilor creste, la fel si continutul lor enzimatic si activitatea enzimatica. Astfel ca pentru aceeasi cantitate de oxigen extras, necesitatea metabolica si circulatorie este scazuta.

In subiectii antrenati descreste activitatea catecolaminei. Exercitiile cresc activitatea fibrinolitica a plasmei, fapt important, deoarece diabeticii prezinta o scaderea semnificativa a fibrinolizei plasmaticei si o fibrinopatie primara care pot precede anomalii metabolice si vasculare.

Rolul vindecator al practicii YOGA

In prezent, exista un mare entuziasm, larg raspandit, privind efectul posturilor corporale din YOGA (numite asana) in tratarea  diabetului. Tipul de exercitii fizice recomandat de inteleptul ayurvedic Sushruta (plimbari lungi, saparea unei fantani, sapatul in gradina, calaria) poate fi in mod fericit completat cu practicarea exercitiilor YOGA, aceasta pentru ca asana-ele actioneaza reglator intr-un mod diferit.

In practica exercitiilor fizice din YOGA, se pune accentul in special pe autocontrolul mintii. Una dintre metodele moderne de control al zaharului din sange este biofeedback-ul. In aceasta tehnica, relaxarea musculara se obtine cu ajutorul unui electromiograf. Ideea care sta la baza tehnicii este aceea ca stresul produce o crestere a zaharului in sange (prin mecanismul neuroendocrin), iar tehnicile de relaxare produc o descrestere prin acelasi mecanism.

Alte date recente arata ca meditatia ajuta considerabil la modificarea tiparului metabolic de la tipul A (sistemul nervos simpatic supraexcitat) la tipul B (predominanta parasimpaticului). Impulsul adrenergic este esential in sporturile competitive, iar posturile corporale YOGA (asana-ele) reduc tendinta catre suprastimulare. Ceea ce este de apreciat este ca exercitiile fizice dinamice si asana-ele nu sunt echivalente, iar beneficiile fiecarora sunt mediate de mecanisme diferite.

Imbinarea acestor doua tipuri de exercitii fizice poate conduce la o reglare sistemica generala, cu efecte benefice in reglarea proceselor metabolice si in echilibrarea functionarii organismului uman.

sursa: ayurvedaromania.ro 



Articole despre diabet, exercitii fizice