facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Dorin Dragos - Mecanismul de actiune al plantelor

Fitoterapie

Principiile active vegetale se coreleaza cu efectul psihoemotional al plantelor

In general exista o corelatie intre principiile active pe care le contin plantele si efectul lor psihoemotional. Nu avem pretentia ca aceste principii active exercita o actiune la nivel molecular asupra unor receptori sau mediatori (desi nu putem exclude aceasta), actiune reflectata direct in modificarea statusului emotional al pacientului. Mai exact, nu sustinem ca ele ar avea vreo similitudine de configuratie ori structurala cu presupuse biomolecule din creierul uman care ar fi apte sa moduleze starea emotionala a pacientului (acest lucru nu este insa imposibil; el ramane sa fie confirmat sau nu de studii ulterioare). Neindoielnic insa este faptul ca ele produc un efect emotional declansat organoleptic, prin senzatii gustative, olfactive si tactile exercitate la nivelul gurii, al limbii si chiar al faringelui.

Dorin Dragos - Mecanismul de actiune al plantelor

Oricine este constient de corespondentele dintre gusturi, mirosuri, senzatii tactile, pe de o parte, si emotii, pe de alta parte, desi nu este clar care este substratul acestor corespondente: poate fi ceva care tine de subconstientul colectiv sau o actiune la nivelul mediatorilor ori al receptorilor sau un reflex neconditionat ori conditionat (cu punerea in functiune a anumitor cai neuronale preexistente ori formate in cursul procesului de educatie) sau orice altceva. In plus, simtul comun are spontan tendinta de a asocia anumite gusturi cu anumite senzatii tactile: dulce cu moale, astringent cu aspru, picant cu ascutit, acru cu piscator, sarat cu greu, amar cu usor.

Gustul, aroma si senzatiile tactile declansate de plante servesc drept suport pentru asimilarea anumitor atitudini si modalitati de abordare, de gestionare a crizelor psiho‑afective, de depasire a traumelor emotionale, de gasire a solutiilor in situatii solicitante. Nu pretindem ca ar exercita un efect direct, de ordin biochimic ori fiziologic, la nivel de receptori ori de mediatori, ci, pur si simplu, ca pot favoriza deprinderea diverselor aptitudini psiho‑mentale pozitive, constructive, eficiente.

Plantele pot ajuta individul sa‑si constientizeze starile psihice, atat printr‑o actiune directa (prin actiunea lor farmacodinamica, avand drept suport compozitia biochimica), cat, mai ales, printr‑un efect indirect, sustinand organoleptic un anumit proces psihic pe care pacientul deprinde sa‑l parcurga, proces avand drept scop tocmai sublimarea gandurilor si a emotiilor negative, distructive.

In linii mari, ne bizuim pe trei categorii de senzatii: gustative, olfactive si mecanice. Cele mai importante sunt senzatiile gustative:

- percepand gustul amar (imprimat de principiile amare, in general cu structura lactonica, de iridoide s.a.), un individ va reusi mai usor sa se detaseze de trairile de moment, sa se desprinda din implicare si partinire, sa priveasca obiectiv, "la rece" situatia - atitudine utila mai ales cand este stapanit de emotii aprinse: manie, indignare, revolta, ambitie, orgoliu, inversunare; in sens negativ, este asociat cu suferinta, durerea, necazul, "amarul";

- gustul astringent (tanin) poate ajuta individul sa se retraga in sine, sa se interiorizeze, sa‑si adune si sa‑si cristalizeze gandurile si sentimentele, sa extraga esentialul, eliminand surplusul, sa perceapa miezul unei probleme, debarasat de artificii, de elemente parazite si colaterale; intareste structura psihica, aduce soliditate, capacitatea de introspectie, cumpatare, sobrietate, prudenta - este util mai ales in urmatoarele situatii: stari amorfe, apoase, de complacere, de receptivitate, de vulnerabilitate, de lamentare, de dispersare, de mimetism, de receptivitate la influentele exterioare; cand individul adera fara discernamant la mode, la curente de opinie, la conveniente, la traditii, la prejudecati; cand se lasa absorbit, invadat de ambianta; cand personalitatea isi pierde contururile iar psihicul se destructureaza, isi pierde relieful, pregnanta, individualitatea, definirea; in sens negativ, este asociat cu teama, anxietatea, neincrederea, timiditatea, scepticismul;

- gustul picant (prezent la diverse plante precum ghimbir, ardei iute, hrean, piperul baltii, usturoi, ceapa) faciliteaza dobandirea unei stari de focalizare, initiativa, ardoare, pasiune, avant - el mobilizeaza si incita, fiind util in stari de inertie, moleseala, dispersie, dezordine, dezorientare; in sens negativ, este asociat cu mania, inversunarea, patima;

- gustul acru (acizi organici) ajuta individul sa fie acru ("precum soacra"), adica sa aiba simt critic; mai precis, aduce discernamant, capacitatea de a deosebi utilul de superfluu, binele de rau, fiind esential in luarea unei decizii, in alegerea unei variante corecte - este util celor indecisi, ezitanti, sovaielnici; in sens negativ, este corelat cu invidia, gelozia, simtul critic;

- gustul eterat, aromat (uleiurile volatile) insufla o senzatie de claritate, luciditate, fiind util celor ale caror ganduri si sentimente sunt tulburi, confuze; in realitate, in regatul uleiurilor volatile exista o varietate nesfarsita de gusturi, fiecare inspirand o alta nuanta sufleteasca - acolo unde va fi cazul (mai ales la Apiaceae si la Lamiaceae) vom preciza aceste nuante;

- gustul dulce (glucide simple si complexe) induce o atitudine toleranta, intelegatoare, impaciuitoare, blanda, afectuoasa, dar si o senzatie de hranire, mangaiere, calmare, protectie, iubire (mai ales in aspectul ei ocrotitor, matern) - este util celor intransigenti si traumatizati, raniti, vulnerabilizati, inspaimantati si devitalizati; in sens negativ, este asociat cu lancezeala, complacerea, comoditatea, lenea;

- gustul sarat (mai rar intalnit; il putem eventual lega de prezenta sarurilor minerale; gustul sarat propriu‑zis apare mai ales la plantele de saraturi si la algele marine) faciliteaza dobandirea unei stari de satisfactie, de implinire (cei care mananca nesarat au senzatia ca nu se satura, ca nu le trece foamea - parca tot ar mai manca ceva); in sens negativ, este asociat cu atasamentul.

Gusturi particulare, greu de incadrat intr‑o categorie sau alta, au:

- compusii salicilati - induc o senzatie de protectie, prezervare, aparare, indepartare a durerii si a suferintei;
- cumarinele - insufla o senzatie de fluiditate, curgere, adaptabilitate.

Cat priveste senzatiile olfactive, nu se poate realiza o separare neta intre acestea si cele gustative; senzatiile olfactive ne sunt de folos mai ales in cazul plantelor cu uleiuri volatile (dar si cu salicilati, cumarine etc.). Vom descrie starea psihica transmisa de fiecare nuanta particulara la momentul oportun.

Data fiind diversitatea impresionanta de efecte psihoemotionale induse de compusii volatili, plantele care ii au drept principii active sunt cele mai utile pentru scopurile fitopsihoterapiei (urmate indeaproape de cele care contin principii amare - ideal este cand cele doua se combina).

In sfarsit, senzatiile tactile pot fi si ele utile:

- moale (mucilagii) - induce o senzatie de estompare, aplanare, protectie, oblojire, mangaiere; in sens negativ corespunde unei stari de lancezeala, complacere, lene, comoditate (seamana, intr‑o anumita masura, cu efectul gustului dulce);

- aspru (tanin) - genereaza o stare de sobrietate, prudenta, cumpatare (amintind, desigur, de gustul astringent); in sens negativ: scepticism;

- iritant (uneori la plantele care contin multe saponine) - induce o stare de trezire, starnire, incitare.

In prezentarea fiecarei plante vom insista asupra efectelor ei psihoemotionale si asupra felului in care acestea se reflecta in actiunile ei energetice si fizice.

Vom sublinia esenta a ceea ce particularizeaza actiunea fiecarei plante prin caractere groase si inclinate. In general, vom pune in prim plan efectele subtile, mentionand ulterior [de regula, intr‑o paranteza dreapta] corelatele acestora: actiunile farmacodinamice (fizice si fiziologice/functionale) si indicatiile terapeutice ale acelei plante si, in cele mai multe cazuri, teritoriile anatomice asupra carora planta respectiva actioneaza. Pentru intelegerea acestor corelatii, cititorul ar trebui sa se adreseze primului volum din aceasta serie. Acolo unde este cazul am atras atentia asupra posibilelor efecte toxice.

Dincolo de efectele subtile asupra carora vom insista in aceasta lucrare, plantele contin, din punct de vedere biochimic, substante analoge sau compatibile cu cele ale sistemelor vii. In contrast, cele mai multe dintre medicamentele de sinteza actuale sunt substante inexistente in natura, cu efecte imprevizibile asupra unui sistem viu. Fitoterapia implica si conceptul de a trai in armonie cu intregul regn vegetal, atat in plan fizic (Hippocrates spunea: "Fie ca alimentele sa va devina remedii, iar remediile, alimente"), cat si afectiv. Frumusetea si desavarsitul lor echilibru structural ne eleveaza emotiile, revelandu‑ne sursa ultima a frumusetii, inducandu‑ne rezonanta cu forta creatoare suprema si revarsandu‑se astfel si in noi pentru a ne umple de pace si armonie. Pentru a fi completa, relatia trebuie sa fie reciproca: plantarea unui arbore ori ingrijirea unei flori constituie parte integranta a fitoterapiei, in aceeasi masura ca si prepararea si administrarea remediilor vegetale.

Efectul depurativ

Curatarea de reziduuri se traduce farmacodinamic prin stimularea circulatiei sangelui si a limfei si, mai ales, prin amplificarea eliminarilor pe diferitele cai naturale: urina (diuretice), transpiratie (sudorifice, diaforetice), bila (coleretice/colagoge), scaun (laxative, purgative), expectoratie (expectorante, fluidifiante ale sputei), uneori chiar varsatura (emetice). Remediile care, imbinand doua sau mai multe dintre aceste actiuni, purifica organismul de reziduuri sunt denumite, in general, depurative.

Vom discuta acest aspect mai amplu in capitolul despre bolile dermatologice, ca si in cele despre afectiunile hepatobiliare (coleretice/colagoge) si urinare (diuretice). In alegerea remediilor vegetale se tine cont si de capacitatea lor de a elimina diferentiat pamantul, apa si focul, fapt cunoscut si aplicat de toate traditiile etnoiatrice de pe toate continentele, constituind baza fitoterapiei indo‑tibetane (ayurvedice), chinezesti si europene. Realizarea unor actiuni purificatoare prin oleatie, sudoratie, emeza, purgatie, clisma etc. comporta o discutie separata care trebuie abordata de pe pozitii ayurvedice (si nu constituie obiectul acestei carti).

Speciile reactive de oxigen sunt agentii patogeni universali. Eliminarea lor este cheia oricarui tratament cu intentie curativa si este obiectivul esential al oricaror masuri profilactice. Ea presupune remedii antioxidante, alaturi de armonizarea si dinamizarea fluxurilor atat subtile, cat si grosiere in vederea drenarii, a indepartarii acestor toxine. Dintre compusii prezenti in plante, cei din marea grupa a flavonoidelor (structura C6‑C3‑C6) (si, in masura mai mica, si cumarinele, care au structura C6‑C3) indeplinesc ambele roluri: au, pe de o parte, capacitatea de a epura, de a anihila speciile reactive ale oxigenului, iar, pe de alta parte, de a stimula fluxul la nivelul microcirculatiei atat sanguine, cat si limfatice, cu efect de drenare, de deterjare a reziduurilor metabolice. Actiunea de anihilare a speciilor reactive se datoreaza interactiunii acestora cu carbonul din pozitia 3 a nucleului A, mai ales la flavonoidele cu dubla legatura C2=C3. Reactivitatea deosebita a acestui atom de carbon se datoreaza vecinatatii cu gruparea ceto de la C4 si cu nucleul aromatic B inserat la C2, la care se adauga influenta oxigenului din pozitia 1, intregul nucleu C6‑C3‑C6 realizand o structura dinamica, rezonatorie, capabila sa preia si sa anihileze reactivitatea acestor specii active de oxigen. Dinamismul structurii este amplificat mult la antociani tocmai datorita ionizarii moleculei si crearii unui sistem rezonant de duble legaturi conjugate, imprimand o reactivitate suplimentara intregii molecule si mai ales atomului de carbon din pozitia 3. In cazul cumarinelor, absenta nucleului aromatic B reduce reactivitatea moleculei si, prin aceasta, capacitatea de a tampona agresivitatea oxigenului activ.

Dintr‑o perspectiva fizico‑chimica, in organismul uman exista doua faze: cea hidrofila/hidrosolubila si cea lipofila/liposolubila. Deoarece aceste faze nu sunt nemiscibile intre ele, sunt necesare sisteme de protectie (antioxidante etc.) specifice pentru fiecare. Daca pentru faza hidrofila flavonoidele indeplinesc aceasta functie, pentru cea lipofila intervin carotenoidele (provitamine A), in actiune sinergica cu tocoferolii (vitamina E). Molecula carotenoidelor contine si ea (precum flavonoidele) un sistem rezonant de duble legaturi conjugate, esential pentru efectul lor antioxidant.

Aceasta idee, despre existenta celor doua faze (lipo‑ si hidro‑), va fi reluata in capitolele despre afectiunile hepatobiliare, urinare, dermatologice, unde vom aborda metodele de eliminare a reziduurilor liposolubile (remedii coleretice/colagoge s.a.) si hidrosolubile (diuretice etc.), depurativele imbinand, de regula, ambele proprietati.

Plantele au actiune reglatoare

Multe dintre produsele vegetale folosite curent in terapeutica sunt active doar atunci cand exista perturbari (pe care le elimina stimuland moderat mecanismele naturale de corectare), dar nu si la persoanele normale: digitala este tonicardiaca doar la pacientii cu insuficienta cardiaca; paducelul regleaza tensiunea (o scade cand este prea crescuta sau o creste atunci cand e prea scazuta), dar nu influenteaza tensiunea la persoanele normotensive; produsele cu derivati salicilati scad temperatura doar cand exista febra, dar nu determina hipotermie etc. Remediile din plante actioneaza doar cand este necesar si, atunci, cu o intensitate (de regula blanda sau moderata) adaptata gravitatii situatiei.

In general, actiunea lor nu este drastica si se realizeaza fiziologic, corectand mecanismul perturbat (si nu blocand sau stimuland alte mecanisme, ceea ce ar putea dezechilibra si mai mult sistemul in ansamblu - este cazul celor mai multe medicamente de sinteza). Prin extensie, acesta este modul de a actiona al tuturor asa‑ziselor "medicini blande" - ele directioneaza organismul spre autovindecare punand in miscare mecanismele fiziologice, naturale (de aici denumirea de medicina naturista sau, mai corect, naturala). Exceptie de la aceasta fac anumite clase de compusi care, in doze suficiente, pot fi chiar toxici sau letali: alcaloizii, heterozidele cardiotonice, unii compusi volatili s.a.

Articolul este extras din cartea "Fundamentele medicinei naturale - Vindecarea sufletului si a trupului prin plante" scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

sursa: www.edituradeceneu.ro

Articole despre Dorin Dragos