Britta Riley - O gradina in apartamentul meu | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

Britta Riley - O gradina in apartamentul meu

Documentare



Eu, ca mulţi dintre voi,  sunt unul din cele 2 miliarde de pământeni  care trăiesc în oraşe.  Şi sunt zile - nu ştiu despre voi -  dar sunt zile în care simt palpabil  cât de mult mă bazez pe alţi oameni  pentru aproape tot din viaţa mea.  Şi în unele zile, asta poate fi puţin înspăimântător.  Dar sunt aici azi pentru a vă prezenta  modul în care aceeaşi interdependenţă  e de fapt o infrastructură socială extrem de puternică  pe care o putem exploata  pentru a ajuta vindecarea unor probleme civice profunde,  dacă aplicăm colaborarea de tip open-source.
gradina-in-apartament

Acum câţiva ani am citit un articol scris de jurnalistul Michael Pollan de la New York Times care pleda pentru cultivarea măcar a unei părţi din prorpia hrană ca fiind unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru mediu. La vremea când citeam asta, era în mijlocul iernii şi nu aveam loc pentru o mulţime de răsaduri în apartamentul meu din New York. Aşa că m-am mulțumit să citesc următorul număr din revista Wired pentru a afla cum vor rezolva experţii toate aceste probleme pentru noi în viitor. Dar chiar asta era ideea centrală pe care o susţinea Michael Pollan în articolul său - şi anume că exact atunci când transferăm specialiştilor responsabilitatea pentru toate aceste lucruri creăm tipul de probleme pe care le vedem în sistemul alimentaţiei.

Aşa că, din întâmplare ştiu câte ceva din profesia mea despre cum utilizează NASA metoda hidroponică pentru a cultiva hrană în spaţiu. Se pot obţine rezultate nutriţionale optime prin expunerea la un sol lichid de înaltă calitate a rădăcinilor plantelor. Pentru o plantă apartamentul meu trebuie că e tot atât de străin ca spaţiul extraterestru. Dar pot oferi lumină naturală şi control climatic tot anul.

Derulând înaine doi ani: avem acum ferme de fereastră, platforme hidroponice verticale pentru cultivarea hranei în interior. Funcţionează cu ajutorul unei pompe, la bază, care trimite periodic lichid hrănitor la vârf, care se prelinge apoi prin sistemul de rădăcini al plantelor suspendate în granule de argilă - deci nu implică răsaduri de pământ. Lumina şi temperatura variază în funcţie de microclimatul fiecărei ferestre, aşa că o fermă de fereastră are nevoie de un fermier care să decidă ce fel de culturi va alege pentru ferma sa, şi dacă va hrăni plantele organic.

La momentul respectiv o fermă de fereastră era doar o idee tehnică complexă care urma să necesite multă testare. Mi-am dorit mult să fie un proiect deschis, pentru că hidroponica în prezent e pe cale să devină rapid un domeniu brevetat în Statele Unite cu potențial să devină o altă zonă ca Monsanto, unde avem multă proprietate intelectuală corporativă stând în calea hranei populației. Aşa că am decis ca, în loc să creez un produs, mai bine să deschid această opțiune unui număr mare de co-dezvoltatori.

Primele sisteme pe care le-am creat au funcţionat oarecum. Am putut cultiva cam o salată pe săptămână într-o fereastră tipică a unui apartament newyorkez. Şi am putut cultiva roşii cherry, castraveţi, tot felul de lucruri. Dar primele sisteme erau maşinării zgomotoase ce pierdeau lichid şi consumau mult, cu care Martha Stewart sigur n-ar fi fost de acord. (Râsete) Pentru a implica mai mulţi co-dezvoltatori, am creat un site de social media pe care am publicat proiectele, am explicat cum funcţionează, şi am mers chiar atât de departe până la a indica toate defectele acestor sisteme. Apoi am invitat oameni din toată lumea să le construiască şi să experimenteze împreună cu noi. Aşa că acum pe acest website avem 18.000 de oameni. Şi avem ferme de fereastră în toată lumea.

Ce facem noi e ceea ce NASA sau o mare corporaţie ar numi cercetare şi dezvoltare. dar noi o numim cercetare şi dezvoltare prin forţe proprii. De exemplu, Jackson ni s-a alăturat şi a sugerat să folosim pompe de aer, nu de apă. Au trebuit construite multe sisteme pentru a le perfecta, dar odată finisate, am redus la jumătate amprenta de carbon. Tony din Chicago s-a apucat de experimente de cultivare, ca mulți alţi fermieri de fereastră, şi a reuşit să obțină căpşuni proaspete nouă luni pe an în condiţii de iluminat scăzut doar prin schimbarea nutrienţilor organici. Iar fermieri de fereastră din Finlanda şi-au adaptat fermele de fereastră pentru zilele întunecoase ale iernii finlandeze prin dotare suplimentară cu becuri LED pe care acum le fac open source şi parte din proiect.

Deci fermele de fereastră au evoluat printr-un proces rapid de diversificare asemănător programelor de calculator. Şi ca în orice proiect open-source, beneficiul real este îngemănarea dintre contingențele distinctive ale persoanelor ce îşi adaptează sistemele la condițiile lor specifice şi la preocupările universale. Aşa că eu și echipa mea de bază ne putem concentra pe îmbunătăţirile de care beneficiază toată lumea. Putem astfel adresa şi nevoile nou-veniţilor.

Aşa că voi, cei care meşteriţi singuri - noi furnizăm gratuit instrucţiuni foarte bine testate astfel ca oricine, oriunde în lume, să poată construi aceste sisteme gratuit. E în lucru un proces de brevetare al acestor sisteme, deţinut de comunitate. Iar pentru a finanţa proiectul, devenim parteneri pentru crearea produselor pe care ulterior le vindem şcolilor şi indivizilor care nu au timp să-şi construiască propriile sisteme.

În cadrul comunităţii noastre a apărut un anume consens, în care e mai bine să testezi, sprijinind ideea altcuiva, decât să fii doar tipul cu ideea. Din acest proiect obținem sprijin pentru munca noastră, dar şi experienţa de a contribui efectiv la mişcarea pentru mediu altfel decât doar a schimba becurile. Dar cred că Eileen exprimă cel mai bine, ce câștigîm din asta e bucuria colaborării. Ea exprimă aici ce simți văzând pe cineva pe cealaltă parte a Pământului că ia ideea ta, construieşte pornind de la ea şi apoi îţi mulţumeşte pentru contribuţie. Dacă vrem cu adevărat să vedem acea schimbare majoră în comportamentul consumatorului despre care tot vorbim, preocupaţi fiind de mediu şi hrană, poate trebuie să abandonăm termenul "consumator" şi să-i susţinem pe cei ce fac ceva.

Proiectele open-source tind să aibă o impulsionare proprie. Suntem martorii faptului că proiectul nostru a depăşit faza fermelor de fereastră şi a LED-urilor către panouri solare şi sisteme aquaponice. Şi avem la bază inovaţiile generaţiilor ce ne-au premers. Şi privim în viitor spre generaţii care au nevoie ca noi să ne reutilăm vieţile acum. Aşa că vă invităm să veniţi alături de noi în redescoperirea valorii cetăţenilor uniți, şi să declarăm că suntem cu toţii încă pionieri.

Articole despre


Articole din Documentare