30 de studii stiintifice care dovedesc cu prisosinta ca | SuntSanatos.ro
facebook suntsanatos.ro    pinterest suntsanatos.ro    googleplus suntsanatos.ro    rss suntsanatos.ro

30 de studii stiintifice care dovedesc cu prisosinta ca vaccinarile provoaca autism!

De evitat

Vă oferim în continuare o listă cu 30 de studii ştiinţifice care arată legătura între vaccinuri şi autism, demontând mitul că nu există niciun studiu de cercetare oficial care să susţină ceea ce diverşi medici au observat de ani de zile. Aceste lucrări pot fi arătate medicilor şi oficialilor de sănătate publică ce doresc să vadă studii ştiinţifice recenzate, care susţin ideea că autismul este un rezultat direct al vaccinării.

Prima lucrare de cercetare prezentată mai jos a fost chiar prima care a fost scrisă pe acest subiect, şi datează din 1943. În decurs de mai mulţi ani, psihiatrul pediatric Leo Kanner a descoperit că 11 copii manifestau un nou set de simptome neurologice care nu mai fusese descris în literatura medicală: aceștia erau închişi, necomunicativi şi prezentau un comportament ciudat. Afecțiunea va fi ulterior denumită „autism”. În lucrarea sa, dr. Kanner a notat că debutul afecţiunii se producea după administrarea vaccinului antivariolic. Această lucrare a fost publicată în 1943, iar dovezile că vaccinarea determină regresii neurologice şi imunologice, incluzând autismul, sunt într-o permanentă creştere de atunci.

autism

Perturbări de tip autist ale contactului afectiv

Leo Kanner, de la universitatea John Hopkins, afirma în 1943: „Din 1938 au ajuns în atenţia noastră un număr de copii a căror condiţie diferă atât de marcant şi unic de orice s-a raportat până acum, încât fiecare caz merită, şi sper că va primi, o consideraţie detaliată asupra particularităţilor fascinante”.

Toate cazurile lui Kanner au fost copii care s-au născut după ce compania Elli Lilly a introdus în vaccinuri noua formă de mercur solubil în apă, spre finele anilor ’20, acesta fiind utilizat ca antifungic în domeniul forestier, pentru tratarea lemnului în industria grea și ca dezinfectant şi anti-bacterian, sub denumirea de „timerosal”, în industria medicală.

Aşa cum puteţi vedea, cei din domeniul medical care susțin că nu există suport ştiinţific pentru teoria cauzării autismului de către vaccinuri sunt neinformaţi despre stadiul actual al ştiinţei. Când deciziile de vaccinare sunt făcute pe bază de opinii neinformate, aceasta va implica un serios pericol potenţial pentru pacient. Din cauza legii care previne intentarea de procese pentru problemele cauzate de vaccinuri, înseamnă de asemenea că persoanele neinformate din domeniul medical, care dau recomandări proaste pacienţilor, NU POT FI considerate răspunzătoare în niciun fel pentru că au dat astfel de informaţii.

Părinţii vor să ştie dacă copilul lor poate dezvolta autism din cauza vaccinurilor. Dacă ei cred că răspunsul este da, iar riscul de afectare a creierului la copil este mai mare decât riscul ca acesta să se îmbolnăvească de boala de care, chipurile, l-ar feri vaccinul, este dreptul lor să refuze vaccinarea, atât pentru ei înșiși cât şi pentru copil, fără niciun fel de pedeapsă.

Pacienţii TREBUIE să fie capabili să ia propriile decizii informate referitor la vaccinuri, deoarece deseori ei ştiu mai mult referitor la potenţialele riscuri ale vaccinurilor decât oficialii de top ai sănătăţii.

Iată lista celor 30 de studii.

1. Vaccinarea antihepatită B a nou-născuţilor băieţi şi autismul
Studiu apărut în Annals of Epidemiology, în septembrie 2009, având drept autori pe C. M. Gallagher şi M.S. Goodman de la Stony Brook University Medical Center.
Ei au descoperit că băieţii vaccinaţi de la naştere au un risc de trei ori mai mare de a face autism decât cei care nu au fost vaccinaţi cu acest vaccin sau care au fost vaccinaţi după o lună de la naştere.

2. Porfirinuria la copiii cu autism: implicaţii ale toxicităţii din mediul înconjurător
Studiu publicat de Robert Natafa şi colaboratorii săi de la Laboratoire Philippe Auguste (Paris, Franţa), în revista de specialitate Toxicology and Applied Pharmacology, în anul 2006.
Aceste date au arătat implicarea toxicităţii mediului în problemele de autism ale copiilor.

3. Aspecte teoretice despre autism: cauze – un referat
Aceasta este o expunere detaliată realizată de doctorul în ştiinţe Helen V. Ratajczak în revista de specialitate Journal of Immunology, în numărul din lunile ianuarie-martie 2011.
Autismul poate rezulta ca urmare a mai multor cauze, nu doar a uneia, şi poate avea manifestări diferite la indivizi diferiţi care pot prezenta simptome comune. Cauzele documentate de autism includ mutaţii şi/sau distrugeri genetice, infecţiile virale şi encefalita după vaccinare.

4. Necuplarea semnalizării calciului mediată de ATP şi dereglarea secreţiei IL6 în celulele dendritice, provocate de timerosalul nanomolar
Studiu realizat de Samuel R. Goth, Ruth A. Chu şi Jeffrey P. Gregg şi publicat în revista de specialitate Environmental Health Perspectives, în iulie 2006. Acest studiu demonstrează că niveluri foarte mici de timerosal pot „contribui” la dereglarea sistemului imun.

5. Toxicitatea selectivă de sex a timerosalului
Lucrare publicată de o echipă formată din cercetători ai departamentelor de Medicină Internă, de Laborator Clinic şi de Biologie Patologică din cadrul Universităţii Toronto, în revista Experimenthal Toxicology and Pathology, în martie 2009.
Această lucrare precizează că un raport de la acea vreme prezenta o corelaţie a utilizării istorice a timerosalului în imunizările terapeutice cu dezvoltări consecutive de autism; dar această asociere a rămas controversată. Autismul apare de aproximativ patru ori mai frecvent la băieţi comparativ cu fetele; astfel, studii asupra toxicităţii timerosalului ar trebui să ia în considerare efectele de „selectare” de sex. Studiul de faţă a fost iniţial conceput pentru a determina doza maximă tolerată de timerosal la şoareci masculi şi femele. S-a observat că timerosalul are doză maximă tolerată diferită, în funcţie de sex.

6. Comparaţie între nivelurile mercurului în sânge şi în creier la maimuţa nou-născută care a fost vaccinată cu vaccinuri ce conţineau timerosal
Studiu realizat de Thomas Burbacher de la Universitatea Washington şi publicat în revista de specialitate Environmental Health Perspectives, în august 2005.
Acest studiu demonstrează clar şi fără echivoc că etilul de mercur – un tip de substanţă ce conţine mercur – care se găseşte în vaccinuri nu doar că ajunge în creier, dar lasă dublul cantităţii de mercur anorganic faţă de metilul de mercur, un alt tip de substanţă ce conţine mercur şi care se găseşte în peşti. Această lucrare este foarte importantă deoarece se cunoaşte foarte puţin despre etilul de mercur, iar multe autorităţi din domeniul sănătăţii au asigurat populaţia că mercurul din vaccinuri este „sigur”.

Acest studiu furnizează de asemenea un puternic contraargument pentru recomandarea Institutului de Medicină, realizată în 2004, de a nu se mai ridica problema conexiunii între mercur şi autism.

7. Creşteri ale numărului ce celule gliale reactive din cortexul vizual la Macaca fascicularis, după expunere subclinică pe termen lung la metil de mercur
Studiu realizat de Charleston J.S. şi echipa sa de la departamentul de patologie al facultăţii de medicină din cadrul Universităţii Washington, şi publicat în revista de specialitate Toxicology and Applied Pharmacology, în 1994.
În acest studiu au fost prezentate identităţile celulelor gliale reactive şi implicaţiile pe termen lung asupra funcţionalităţii şi supravieţuirii neuronilor datorate modificărilor apărute în populaţia glială, ca urmare a expunerii subclinice la mercur pe termen lung.

8. Activare neuroglială şi neuroinflamaţie în creierul pacienţilor cu autism
Studiu realizat de Diana L.Vargas şi publicat în februarie 2005 în revista de specialitate Annals of neurology. Acest studiu, realizat independent şi folosind o metodologie diferită faţă de studiul următor, a ajuns la aceeaşi concluzie: creierul copiilor cu autism suferă de inflamaţie.

9. Autismul: o problemă a creierului, sau o problemă care afectează creierul?
Studiu realizat de Martha R. Herbert de la Universitatea Harvard şi publicat în Clinical Neuropsychiatry, în 2005.
Autismul este definit din punct de vedere al comportamentului ca un sindrom cu anormalităţi ce implică limbajul, reciprocitatea socială şi hiperfocalizarea sau o scădere a flexibilităţii comportamentale. Este în mod clar heterogen, şi poate fi acompaniat de talente neobişnuite ca şi de deficite, dar baza sa genetică şi biologică este încă necunoscută. Autismul a fost văzut ca o problemă în principal genetică ce afectează creierul, dar descoperiri şi ipoteze ce apar din mai multe surse susţin un model mai extins al acestei boli, sugerând că este o boală sistemică şi că ar influenţa codul genetic.

10. Activarea metionin-sintetazei de către factorul de creștere insulinic şi dopamină: o ţintă pentru toxinele ce afectează dezvoltarea neurologică şi pentru timerosal
Studiu realizat de Richard C. Deth, de la universitatea Northeastern, şi publicat în revista Molecular Psychiatry, în iulie 2004.

Acest studiu demonstrează modul în care timerosalul inhibă metilarea – un vector central al comunicării celulare şi al dezvoltării.

11. Validarea fenomenului de regresie caracteristică autismului folosind casetele video ale familiei
Studiu realizat de dr. Emily Werner şi dr. Geraldine Dawson de la Universitatea Washington şi publicat în anul 2005 în Archives of General Psychiatry. Studiul a validat existenţa timpurie a unei regresii datorată autismului.

12. Nivelurile mercurului în sânge sunt corelate cu diagnosticul de autism: reanalizarea unui set de date important
Studiul a fost realizat de dr. M. Catherine DeSoto şi dr. Robert T. Hitlan de la Departamentul de Psihologie de la Universitatea Iowa de Nord şi publicat în 2007 în revista de specialitate Journal of Child Neurology.
Extras: „Am reanalizat setul de date care a fost iniţial raportat de Ip şi colaboratorii săi în 2004 şi am descoperit că valoarea p (a probabilităţii statistice) era greşită şi că de fapt există o corelaţie semnificativă (statistic) între nivelurile de mercur din sânge şi diagnosticul manifestărilor de tip autist. Mai mult, rezultatele analizelor testelor de păr oferă un anumit suport pentru ideea că persoana cu autism poate avea o eficienţă mai mică şi variabilă pentru eliminarea mercurului din sânge.”

13. Regresie în dezvoltare şi disfuncţie a mitocondriilor la un copil cu autism
Studiul a fost realizat de dr. Jon S. Poling de la Departamentul de Neurologie şi Neurochirurgie de la Johns Hopkins Hospital şi publicat în februarie 2006 în Journal of Child Neurology.
Extras: „Copiii care au disfuncţii ale metabolismului celular energetic (legate de mitocondrii) pot fi mult mai susceptibili la regresie în dezvoltare între lunile 18 şi 30, datorită autismului, dacă au de asemenea şi infecţii sau vaccinări în acelaşi timp.”

14. Stresul oxidativ în autism: niveluri crescute de nitrotirozina-3 cerebelară
Studiul a fost realizat de Elizabeth M. Sajdel-Sulkowska de la Departamentul de Psihiatrie din cadrul facultăţii de medicină Harvard şi publicat în 2008 în revista de specialitate American Journal of Biochemistry and Biotechnology.
Extras: „Datele preliminare sugerează necesitatea pentru studii mai extinse asupra stresului oxidativ, legătura sa cu factorii din mediul înconjurător şi posibila sa atenuare prin antioxidanţi în autism.”

15. Creiere mari în autism: provocarea unei anormalități generalizate
Studiul a fost realizat de dr. Martha Herbert de la universitatea Harvard şi publicat în revista de specialitate The Neuroscientist, în 2005.
Acest studiu ajută la respingerea noţiunii că creierele copiilor autişti sunt pur şi simplu conectate diferit şi notează: „Neuroinflamaţia pare a fi prezentă în ţesutul cerebral la autişti din copilărie până la stadiul de adult”. Dr. Herbert sugerează că boala cronică sau o sursă externă din mediu (cum ar fi metalele grele) pot cauza inflamaţia.

16. Dovadă asupra toxicităţii, stresului oxidativ şi afectării neuronale în autism
Studiu realizat de Janet Kern şi Anne Jones de la Departamentul de Psihiatrie din cadrul centrului medical al universităţii Texas Southwestern şi publicat în numărul din noiembrie-decembrie al revistei de specialitate Journal of Toxicology and Environmental Health.
„Acest articol discută dovada pentru cazul în care anumiţi copii cu autism pot deveni astfel (autişti) din cauza morţii neuronale sau a afectării creierului după naştere ca urmare a unei probleme; şi formulează ipoteza că toxicitatea şi stresul oxidativ pot fi cauze de afectare neuronală în autism… Articolul discută ce se poate petrece în cursul dezvoltării şi multiplii factori care pot avea un rol în producerea autismului şi care să-i facă pe aceşti copii mai vulnerabili la toxicitate, stres oxidativ şi afectare neuronală.”

17. Stresul oxidativ în autism
Studiul a fost realizat de Abha Chauhan şi Ved Chauhan şi publicat în revista de specialitate Pathophysiology, în anul 2006.
Acest studiu furnizează o viziune utilă asupra dovezilor al căror număr este în creştere şi care susţin legătura între stresul oxidativ şi autism.

18. Neurotoxicitatea timerosalului este asociată cu depleţiunea de glutation: protecţie cu precursori de glutation
Studiul a fost realizat de dr. S. Jill James de la universitatea Arkansas şi publicat în revista de specialitate Neurotoxicology, în ianuarie 2005.
Acest studiu demonstrează că timerosalul scade sau inhibă abilitatea organismului de a produce glutation, un antioxidant şi prima linie de apărare la nivel celular împotriva mercurului.

19. Adjuvanţii ce conţin aluminiu, corelaţi cu sindromul războiului din golf, induc moartea neuronului motor la şoareci
Studiul a fost realizat de dr. Christopher Shaw de la Departamentul de Oftalmologie şi Programul de Neuroştiinţe de la Universitatea British Columbia şi publicat în revista de specialitate Neuromolecular Medicine, în 2007.
Acest studiu demonstrează toxicitatea extremă a adjuvanţilor cu aluminiu utilizaţi drept conservanţi în vaccinuri.

20. Eliberarea de mercur în mediul înconjurător, frecvenţa educaţiei speciale şi autismul: un studiu ecologic în Texas
Studiul a fost realizat de Raymond F. Palmer de la Centrul Ştiinţific al Sănătăţii din cadrul Universităţii Texas şi publicat în Health & Place, în 2006.
Acest studiu a demonstrat corelaţia care există între mercurul din mediul înconjurător şi frecvenţa autismului, în Texas.

21. Manifestările de tip autist în corelaţie cu distribuirea de poluanţi atmosferici periculoşi în zona San Francisco Bay, SUA
Studiul a fost realizat de Gayle Windham de la Divizia de Control al Bolilor profesionale şi de Mediu, din cadrul Departamentului de Servicii pentru Sănătate din California şi publicat în revista de specialitate Environmental Health Perspectives, în septembrie 2006.
Extras: „Rezultatele noastre sugerează o asociere potenţială între autism şi concentraţiile estimate de metal, şi posibili solvenţi, în aerul înconjurător din zona natală.”

22. O serie de cazuri de copiii cu encefalopatii toxice determinate de mercur, care prezentau şi simptome clinice de autism cu regresie în dezvoltare
Studiul a fost realizat de David A. Geier şi Mark R. Geier şi publicat în revista de specialitate Journal of Toxicology and Environmental Health, în 2007.
Acest studiu a evaluat istoricul medical şi profilul medical a nouă copii cu autism şi a concluzionat că opt din nouă erau intoxicaţi cu mercur, iar această toxicitate se manifesta într-o manieră corespunzătoare spectrului de manifestări din autism.

23. Sindromul deficitului de atenţie cu hiperactivitate (ADHD) şi nivelul mercurului: un studiu caz-control la copiii chinezi
Studiul a fost realizat de P.R. Kong şi publicat în revista de specialitate Neuropediatrics, în august 2006.
Extras: „Existau diferenţe semnificative în nivelurile de mercur între copiii-caz şi copiii-control, care au persistat după ajustarea pentru vârste, sex şi ocupaţia părinţilor. Media geometrică a nivelurilor de mercur a fost de asemenea semnificativ mai mare la copiii cu problemele menţionate. Niveluri mari de mercur în sânge au fost asociate cu ADHD. Sunt necesare studii ulterioare pentru a se vedea dacă relaţia este de tip cauzal.”

24. Prevalenţa autismului este în schimbare, în California
Studiul a fost realizat de Mark F. Blaxill, David S. Baskin şi Walter O. Spitzer şi publicat în revista de specialitate Journal of Autism and Developmental Disorders, în aprilie 2003.
Acest studiu ajută la respingerea supoziţiei făcută de anumiţi cercetători referitor la faptul că epidemia de autism poate fi datorată doar „substituţiei diagnosticului”.

25. Endofenotipul mitocondrial cu deficit de energie în autism
Studiul a fost realizat de J. Jay Gargus şi Faiqa Imtiaz de la facultatea de medicină din cadrul Universităţii California din Irvine şi publicat în revista de specialitate American Journal of Biochemistry and Biotechnology, în 2008.
În timp ce dovezile ţintesc o etiologie multigenică în majoritatea cazurilor de autism, iar genele şi căile biochimice implicate sunt încă necunoscute, există un apel din ce în ce mai stringent ca fiziopatologia acestei boli să fie definită.

26. Corelând celulele cu cogniţia în fiziopatologia autismului: căi biologice pentru plasticitatea şi funcţionarea defectuoasă a creierului
Studiul a fost realizat de Matthew P. Anderson, Brian S. Hooker şi Martha R. Herbert de la Cambridge Health Alliance, Harvard Medical School şi respectiv Beth Israel Deaconess Medical Center şi a fost publicat în American Journal of Biochemistry and Biotechnology, în anul 2008.
Extras: „Am trecut în revistă dovezi care susţin un model în care procesul bolii care susţine autismul poate începe atunci când o afectare in utero, sau imediat post-natală din cauza mediului, sau a unei infecţii de cauză autoimună atrage un răspuns imun care creşte producţia speciilor reactive de oxigen la nivelul creierului, aspect care conduce la afectarea ADN-ului (nuclear şi mitocondrial) şi la o blocadă a enzimelor metabolice (în neuroni) şi că aceşti factori stresori inflamatori şi oxidativi pot persista după dezvoltarea timpurie (cu exacerbări ulterioare posibile), producând consecinţe funcţionale în continuare.”

27. Toxicitatea metalelor grele – cu accent pe mercur
Studiul a fost realizat de John Neustadt şi Steve Pieczenik. Ei prezintă faptul că metalele sunt ubicuitare în mediul înconjurător, iar expunerea la ele este inevitabilă. Chiar și așa, nu toţi oamenii acumulează cantităţi de metale care să atingă niveluri toxice sau să prezinte simptome de toxicitate specifică acestora. Aceste aspecte sugerează faptul că genetica poate juca un rol în ceea ce priveşte potenţialul acestor metale de a afecta sănătatea.

28. Dovada disfuncţiei mitocondriale în autism şi implicaţiile acestui aspect în tratament
Studiul a fost realizat de Daniel A. Rossignol şi J. Jeffrey Bradstreet şi a fost publicat în American Journal of Biochemistry and Biotechnology.
Prezenţa disfuncţiei mitocondriale şi a stresului oxidativ pot explica diferenţa mare care există între numărul de băieţi şi de fete afectaţi de autism. Articolul subliniază vulnerabilitatea crescută a sexului masculin la aceste disfuncţii celulare.

29. Proximitatea faţă de surse punctuale care descarcă mercur în mediu ca factor predictiv în prevalenţa autismului
Studiul a fost realizat de Raymond F. Palmer împreună cu echipa sa de la Centrul de Ştiinţă a Sănătăţii din cadrul universităţii Texas şi a fost publicat în Health & Place, în 2008.
Acest studiu ar trebui văzut ca o sursă generatoare de ipoteze – un prim pas în examinarea rolului potenţial al mercurului din mediu asupra problemelor de dezvoltate comportamentală la copii. Nu se cunoaşte nimic despre căile specifice de expunere, doză, timp şi susceptibilitatea individuală. S-a ridicat ipoteza că expunerile persistente la doze mici din diferite substanţe toxice din mediu, inclusiv mercur, care se petrece în timpul ferestrelor critice existente în dezvoltarea neuronală la copii, la care se adaugă o anumită sensibilitate genetică a acestora – o capacitate scăzută de a metaboliza substanţe toxice acumulate în organism – poate creşte riscul pentru probleme de dezvoltare cum ar fi autismul.

30. Epidemiologia problemelor desemnate sub denumirea de autism, în Portugalia: prevalenţă, aspecte clinice
Studiul a fost realizat de Guiomar Oliveira şi echipa sa de la spitalul pediatric din Coimbra şi a fost publicat în revista de specialitate Developmental Medicine & Child Neurology, în 2007.
Obiectivul acestui studiu a fost de a estima prevalenţa problemelor de tipul autismului şi de a identifica trăsăturile clinice ale acestora, şi problemele medicale la un grup de copii din Portugalia.

Sursa: yogaesoteric.net

Articole despre autism, vaccin, vaccinuri